Acest fericit s-a născut la douăzeci şi patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptătorul împotriva icoanelor, în provincia Bitinienilor din tată care se numea Miritrichie şi din maica numită Anastasia. Ajungând la patruzeci şi trei de ani ai vârstei sale, şi mergând cu împăratul la oaste împotriva bulgarilor, a făcut vitejie mare şi a tăiat pe mulţi din bulgari. Deci, lăsând cinstea şi mărirea pe care împăratul voia să i-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers şi mai la înălţimea muntelui, şi acolo a găsit doi monahi ce se pustniciseră patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimeni niciodată; erau îmbrăcaţi cu rase de păr şi se hrăneau cu buruieni sălbatice; şi a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânşii binecuvântare şi ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, după aceea la Mănăstirea Avgarilor, apoi la munţii Cunduriei. Şi învăţând treizeci de psalmi, îi cânta împreună cu acest tropar: „Nădejdea mea este Dumnezeu, scăparea mea este Hristos, acoperământul meu, Duhul Sfânt”. Acest fericit, umblând prin multe locuri şi făcând multe minuni, şi cele viitoare arătând, s-a dus la Mănăstirea lui Antidie, unde a răposat întru Domnul la adânci bătrâneţi, căci era de nouăzeci şi patru de ani.
