Ctitorul celor mai importante muzee prahovene, Nicolae I. Simache – 110 ani de la nastere

Astăzi, se împlinesc 110 ani de când a văzut lumina zilei, în comuna prahoveană Cosminele, într-o familie de ţărani gospodari, profesorul emerit Nicolae I. Simache, personalitate de excepţie a şcolii şi a muzeografiei din judeţ şi din ţara noastră.
După ce a absolvit şcoala primară din satul natal şi prestigiosul liceu “Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti, Nicolae Simache urmează, între 1926-1930, cursurile Facultăţii de Drept – Secţia Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, în anul 1931 obţinând licenţa cu „Magna cum laudae”. Începând din toamna acelui an (1931) şi până la pensionarea sa din învăţământ (1 iulie 1969), profesorul Nicolae Simache s-a dedicat, în primul rând, nobilei activităţi didactice din învăţământul secundar. Iniţial a funcţionat în calitate de profesor suplinitor la Liceul ploieştean “Sf. Petru şi Pavel”, iar după un scurt stagiu la Liceul Comercial din Buzău, revine în Municipiul Ploieşti, ocupând funcţia de profesor titular la catedra de istorie a liceului. În paralel cu activitatea sa didactică, profesorul Nicolae I. Simache a îndeplinit aici, în prima parte a deceniului al cincilea, şi funcţia de director al internatului şcolii.
Cei mai mulți dintre foştii săi elevi au devenit specialişti în diverse domenii ale ştiinţei, culturii, economiei şi artelor : acad. Eugen Simion, savantul Basarab Nicolescu şi prof.univ.dr.ing. Mircea Petrescu – membri de onoare ai Academiei Române, nemuritorul poet Nichita Stănescu, istoricul şi criticul literar Valeriu Râpeanu, poetul şi jurnalistul Corneliu Şerban s.a.
Începând de la 1 aprilie 1953, în paralel cu prestigioasa sa activitate didactică, profesorul Nicolae I. Simache s-a aflat la cârma noului Muzeu Regional de Istorie înfiinţat în 1951, funcţie în care a investit toate resursele pentru punerea în valoare a bogatelor tradiţii ale istoriei şi culturii din această străveche vatră de istorie, cultură şi civilizaţie românească.
Beneficiind de un excepţional sprijin moral şi financiar din partea forurilor de conducere ale culturii şi Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Ploieşti, profesorul Nicolae I. Simache – care a preluat această importantă funcţie, după cum afirma în repetate rânduri de la “0 bani 0 lei” a izbutit să achiziţioneze un formidabil volum de bunuri muzeale – de aproape 20.000 piese din domeniile istoriei, culturii, artelor vizuale, etnografiei şi artei populare, vechi cărţi româneşti din literatura religioasă, ştiinţifică şi literar-artistică orologeriei etc., ce au stat la baza constituirii într-un timp record, a Expoziţiei permanente a noului Muzeu Regional de Istorie,
inaugurat la 9 ianuarie 1955 în imobilul monument de arhitectură din strada Nicolae Bălcescu nr.44.
Anual a reuşit să realizeze noi secţii muzeale în județ: Nicolae Grigorescu (Câmpina 1955), I.L.Caragiale (Ploieşti -30 ianuarie 1962), B.P.Hasdeu (Câmpina, aprilie 1965), N.Iorga (Vălenii de Munte – noiembrie 1965), Cezar Petrescu (Buşteni- decembrie 1967). Un loc special în această dificilă, dar remarcabilă activitate, o constituie înfiinţarea şi deschiderea la Târgovişte a Muzeului Republican al Tiparului şi cărţii Vechi Româneşti și a Muzeului republican al Scriitorilor Târgovişteni. De numele profesorului Simache se leagă şi reînfiinţarea Muzeului de Artă Religioasă din Vălenii de Munte în luna iunie 1971 – cu ocazia naşterii aniversării centenarului naşterii marelui savant Nicolae Iorga şi a unor instituţii muzeale din localităţile Urlaţi, Buzău, Râmnicu Sărat, Breaza etc.
Profesorul Nicolae Simache a investit o parte a vieţii sale cercetării fundamentale a istoriei şi culturii din această zonă a ţării. Mărturie stau şantierele arheologice de la Târgșor (deschis în anul 1956), Budureasca- coordonat de reputatul arheolog Victor Teodorescu, precum şi studierea de documente în diverse arhive de stat. Rezultatele acestei vaste activităţi au fost publicate în numeroase studii, articole, eseuri şi volume de referinţă ce au văzut lumina tiparului în perioada 1955-1972.
Pentru îndelungata şi excepționala sa activitate – pe multiple planuri a fost distins cu importante ordine şi medalii ale statului român, cu titlul de pofesor emerit (30 iunie 1965).
În urma unei neiertătoare şi nemiloase boli, când încă se afla în plină putere de muncă, în dimineaţa zilei de 17 ianuarie 1972 a trecut în eternitate. În semn de recunoștință pentru acest mare profesor, la şcoala în care a învăţat în satul natal, Cosmina de Sus, în anul 1995 Inspectoratul Judeţean de Cultură a aşezat o placă memorială cu efigia în bronz a profesorului, în centrul comunei şi în curtea Muzeului Ceasului au fost dezvelite busturi ale marelui istoric şi muzeograf, una dintre şcolile gimnaziale din Municipiul Ploieşti îi poartă cu cinste numele, şi la fel Muzeul Ceasului înfiinţat în 1963 şi recent restaurat, precum şi o stradă din acest oraş.