Cristi Damian, Marcel Marin
Pentru al doilea an consecutiv, portarul ploieștean Bogdan Rădulescu a devenit campion european la minifotbal, după ce în primăvară a obținut şi locul al treilea la mondialul din SUA. Ultimul trofeu european a fost adjudecat la finalul săptămânii trecute, în Croația, iar despre aceste performanțe jucătorul echipei CS Păulești a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.
– Cum este să fii campion european la minifotbal, pentru al doilea an consecutiv?
– Cred că este maxim din ceea ce-ți poți dori dintr-un sport, să joci o finală de campionat european și să-ți adjudeci trofeul. Câștigarea titlului nu a însemnat și că am fost remunerați, dar avem promisiuni că se va întâmpla și acest aspect. Vineri am fost invitați la sediul Ministerului Tineretului și Sportului, acolo unde doamna ministru Gabi Szabo ne-a felicitat pentru performanța obținută. De la dânsa am aflat că se încearcă acceptarea minifotbalului ca ramură sportivă.
– Ai participat la două turnee finale de miniEuro, care ți s-a părut mai greu?
– Având în vedere că anul acesta numărul echipelor participante a crescut la 32, de la 24, eu spun că turneul din Croațiaa fost mult mai greu. Au participat aproape toate țările de pe Bătrânul Continent, dar și așa am reușit să câștigăm din nou trofeul, pentru al șaselea an la rând!
– După părerea ta, care a fost mai dificil meci din Croația?
– În timpul turneului discutam cu băieții că dacă trecem de Cehia, atunci câștigăm turneul. Cu cehii am jucat în semifinale, pe care i-am învins la loviturile de departajare și, deci, acest joc a fost cel mai dificil. Ca o paranteză, față de anul trecut au rămas nouă jucători, șase dintre ei fiind la prima participare.
– Faptul că ai apărat în acest an a avut o însemnătate mai mare pentru tine?
– Vă dați seama că da. Eu am jucat în toate partidele, mai puțin o repriză din meciul cu Bulgaria, dar trebuia să apare și rezerva mea. Cifrele spun totul despre evoluția mea, în condițiile în care la un turneu final de minifotbal, cu 32 de echipe, să iei doar trei goluri este mare lucru. De altfel, la final organizatorii m-au declarat portarul turneului.
– Ne poți spune cum ai ajuns la minifotbal?
– Totul a început în urmă cu câțiva ani printr-un prieten, în speță Robert Lungu, care pe vremea aceea se ocupa de echipa Consiliului Județean și m-a rugat să-l ajut. Apoi ne-am transferat la Vispești, grupare cu care am am cucerit titlul național și SuperCupa României, și de acolo a început o creștere foarte rapidă, în minifotbal. În momentul de față evoluez la echipa Tanzmannschaft București, grupare cu care îmi doresc să câștig campionatul.
– Condițiile sunt mulțumitoare la minifotbal?
– Dacă te referi la cele de participare, pregătire și de a face performanță, pot să vă spun că sunt foarte bune. De altfel, la turneul din Croația, stafful tehnic a fost, sută la sută, profesionist, în condițiile în care am avut prepartator fizic, director sportiv, metodist, nutriționist, iar toate aceste aspecte au contat foarte mult. Un exemplu elocvent este la finalul meciului din finală, cu echipa țării gazdă, când noi mai puteam juca 3-4 meciuri, în timp ce croații nici nu mai puteau sta în picioare.
– Consideri că liga de minifotbal din Prahova este într-un ușor regres?
– Din păcate așa este. Din ce am urmărit, în ultimul timp s-au retras mai mulți investitori, din motive pe care nu le cunosc, iar regresul este unul vizibil.
– În luna martie, România s-a clasat pe locul al III-lea la Campionatul Mondial din SUA. Ce ne poți spune despre acel turneu?
– Acolo s-a jucat pe un teren de hochei, cu lungimea de 60 metri și lățimea de 30 metri, iar în țară nu am avut unde să ne pregătim. De fapt, era un alt sport, se juca cu mantinelă, în spatele și deasupra porții. De altfel, poarta semăna precum o ușă în perete!Am avut doar un antrenament oficial, dar și așa eu spun că nu ne-am făcut de râs, doar Mexicul și SUA ne-au depășit, care joacă în stilul acela de ani buni.
– Cum îmbini activitatea de pe teren mare cu cea de la minifotbal?
– Datorită colaborării foarte bune cu oficialii echipei din Păulești, și pe această cale doresc să le mulțumesc, le pot face pe amândouă. În momentul de față, principala mea preocupare este minifotbalul, dar mă bucur că evoluez pentru echipa din Păulești, grupare cu care sper să realizez lucruri frumoase și în acest campionat. Pot să vă spun că am fost căutat să evoluez și la futsal, dar m-am atașat mai mult de minifotbal și mi-am dorit să merg pe acest drum.
– Anul 2015 a fost un an bun pentru tine?
– Dacă aș fi luat și titlul național la minifotbal, pe care l-am pierdut la penaltiuri, ar fi fost unul perfect. Pot să vă spun că în ultimele zece luni am luat două campionate europene și un loc trei la mondiale. Pe teren mare am câștigat cupa pe județ, am terminat campionatul pe locul secund, iar în faza națională a cupei am ajuns până în turul al V-lea, unde ne-a eliminat FC Brașov. În orice caz nu ne-am făcut de râs, iar meritul este al oficialilor din Păulești, pentru că au adus jucători de valoare.
– Totuși, cariera ta se apropie de sfârșit…
– Am 36 de ani și sper să fiu sănătos în continuare. Mie nu-mi trece prin cap să mă las, mă simt bine, am mai slăbit în ultimul timp, pentru a face față cu brio la minifotbal. Intenționez să devin antrenor cu portarii, iar luna viitoare sper să deschis o școală de portari, la Păulești.
______________________
Carieră de jucător
S-a născut pe 12 decembrie 1979, la Ploiești, iar primii pași în fotbal i-a făcut la Petrolul, sub comanda antrenorului Alexandru Zaharescu. După un periplu pe la juniorii echipei Peco Ploiești, a ajuns la Astra Ploiești, pentru ca în sezonul 1999-2000 să fie al treilea portar al primei echipe, alături de Cătălin Mulțescu și Eugen Iacob. Nemulțumit de statutul de rezervă, ”Bobby” – așa cum este alintat de către prieteni – s-a transferat la Matizol Ploiești, pentru ca apoi să evolueze pentru Chimia Brazi și Conpet Ploiești, în divizia C. În vara lui 2005 a revenit la gruparea de lângă combinatul Brazi, echipă cu care a promovat și retrogradat anul următor, pentru ca după aceea să-și continue cariera la Petrolistul Kaproni Boldești. Pentru Rădulescu a urmat o nouă promovare în Liga a II-a, dar cu Juventus București, în vara lui 2010, după care și-a continuat cariera la Gloria Buzău, tot în campionatul secund. După un periplu la AFC Filipeștii de Pădure, pentru Rădulescu au urmat evoluții în campionatul județean, la Petrolistul Boldești și acum la CS Păulești. Printre antrenorii de portari care l-au marcat au fost Gheorghe Păsărică, Dumitru Jipa şi Gheorghe Mârzea.
______________________
