Florin Tănăsescu
Prima iubire, primul fum de țigară și primul tun nu se uită niciodată. Pe cale de consecință, despărțirile de obiceiuri, năravuri sau oameni sunt întotdeauna grele, lăsând un gust amar pe care nici victoria în alegeri a partidului favorit nu îl poate schimba. De exemplu, la începutul anilor ’90, ca și azi, sunt destui care nu regretă prima iubire a vieții lor – Partidul –, orice înlocuitor sau continuator al tradiției acestuia fiind doar o umbră a lui. La noi, despărțirile definitive nu sunt nici rentabile și nici romantice, ca-n filmele cu batiste fâlfâite pe un peron rusesc, de unde și vorba “În genunchi mă-ntorc la tine”. Ce-i leagă, în particular, pe oamenii vremurilor noi, ce îi îndeamnă să pună mâna pe telefon și să rostească un timid “Alo”, care sugerează împăcare, ori să tasteze pe Facebook ceva consoane care îndeamnă la pace, spicuim mai jos.
Șmenurile. De unele lucruri îți aduci aminte și-n somn, făcându-te să-ți fie dor de persoana cu care te-ai înhăitat cândva, precum și de marile șmenuri de acoperire naţională, respectiv: o lege a privatizării dezbătută la un șprit, un Cod Penal trecut pe șest la ceas de seară, un complot de mazilire a unor membri neascultători ai partidului, o OUG publicată în ediția de weekend a MO etc. În acest sens, se resimte din plin lipsa din viața politică a lui Viorel Hrebenciuc.
Emisiunile televizate. Un scandal de pomină, care dă bine în ochii electoratului se încheie – spun gurile rele – cu o cină mai mult sau mai puțin romantică la o cârciumioară din oraș. Eventual, la separeu, după cum, pe vremuri, mâncau un mic și beau o sticlă de vermut, călare pe lăzi de bere, în dosul bufetului comunal, șeful de post, responsabilul cu propaganda, primarul și pădurarul.
Selfieurile. Astea sunt cele mai delicate surse de nostalgie, fiindcă pot declanșa boli grave, precum prosteala, damblageala, insomnia urmată de beție crâncenă și umblatul pe ulițe în miezul nopții, fredonând “Amintirile mă răscolesc, amintirile mă chinuiesc, nu mai rezist”. Astfel, există destui oameni pentru care măcar viitorul era promiţător, dar au ajuns ruine după ce s-au pozat cu telefonul mobil în preajma Elenei Udrea. Pentru o mai bună documentare a cazuisticii, se recomandă a se citi Pardaillan și Fausta.
Măsurile lui Dragnea. Proaspătul uns la șefia PSD a anunțat, cu nici 48 de ore în urmă, că vor fi luate măsuri dure în rândul partidului. Chestiunea va da bătăi de cap penalilor din partid, care după sloganul “Am promis, am furat” merg pe un al doilea – “Să ne luăm mita-napoi”. Pentru clarificarea aspectului, să amintim și avertismentul “ Vom fi iarăși ce-am fost, și mai mult decât atât”.
Plecarea lui Băsescu. Este clar că la aproape un an de la expirarea mandatului lui Traian Băsescu sunt destui cărora le-au dispărut obiectul bârfei, sevrajul fiind evident la Antena 3. Rău cu rău, dar mai rău fără rău.
Pe baza considerentelor expuse mai sus, dar şi a altora, știute numai de suspecți și denunțători, este limpede că despărțirile a la longue nu mai sunt o afacere, trebuind să existe loc de întors.
După cum și istoria se repetă.
