Sfânta Eufrosina a trăit pe timpul Împăratului Teodosie cel Mic. Părăsind ea lucrurile veselitoare ale lumii şi deşertăciunea şi slava vieţii acesteia, şi fugind pe ascuns din casa părintească, s-a schimbat pe sine, îmbrăcând haine bărbăteşti, Smarald numindu-se, în loc de Eufrosina. Şi fiindcă a iubit vieţuirea monahicească, a mers la o mănăstire de bărbaţi şi, tunzându-şi părul capului său, se silea prin tot chipul să se ascundă, ca să nu o afle Pafnutie, tatăl ei. După ce şi-a câştigat dorinţa, se nevoia cu multe nevoinţe şi osteneli şi cu rugăciuni neîncetate, până când şi-a uscat cu totul trupul său gingaş femeiesc, aşa fel încât toţi fraţii mănăstirii se înspăimântau şi se minunau văzând pătimirea ei. Şi cu adevărat era un lucru minunat, să vadă cineva o femeie frumoasă locuind în mijlocul monahilor. Prin urmare, aşa a putut ea străluci în mijlocul bărbaţilor cu virtuţile, precum şi piatra cea scumpă – smaraldul – străluceşte în mijlocul celorlalte pietre. Cu adevărat smarald s-a arătat fericită aceasta Eufrosina, rămânând necunoscută, nu un an, doi sau trei, ci vreme de treizeci şi opt de ani încheiaţi, adică până la sfârşitul vieţii sale.
