Nicoleta Dumitrescu
Dacă dimineaţa zilei de astăzi este una obişnuită şi în ultimele 24 de ore nu s-a întâmplat nimic care să iasă din cotidian, înseamnă că omenirea a trecut cu bine peste data de 28 septembrie. După mulţi – o parte dintre ei fascinaţi de interpretarea mişcării norilor pe cer sau de modul în care strălucesc stelele – data de 28 septembrie ar fi putut aduce apocalipsa. Predicţii despre presupusul sfârşit al omenirii au fost, şi, cu siguranţă, vor mai fi, însă, cu certitudine, nimeni nu va putea spune când anume despre Pământ sau despre viaţa pe Terra se va vorbi la trecut.
Este adevărat, nu puţine sunt şi persoanele care consideră că, totuşi, prin aer pluteşte ceva – care răstoarnă principii şi bulversează îndoielile – unul dintre motive fiind şi acela că „pământul nu ne mai rabdă”. Însă, dincolo de asteroizii care vin cu viteza luminii către Pământ şi de anticipate seisme, este cert că totuşi, ceva se întâmplă. După celebra criză financiară ce s-a rostogolit, precum un bulgăre de zăpadă, prin mai toate colţurile lumii, astăzi pluteşte prin aer mirosul pribegiei, sute de mii de oameni fugind din calea războiului, în căutarea unei vieţi mai bune.
Într-o eră în care tehnologia a evoluat atât de mult, încât cu o simplă apăsare pe tastă transmiţi sau ai acces la o informaţie care, cu ani în urmă, nu putea fi aflată decât după luni sau ani întregi, astăzi, omenirea se confruntă cu cea mai mare criză a imigraţiei. Cu te miri ce în traistă, valuri peste valuri de oameni, unii inclusiv cu copii, pornesc în pribegie, bejania lor deschizând sau închizând buletinele de ştiri de pe tot mapamondul.
Dar, toată această mişcare umană, împotriva căreia se ridică inclusiv ziduri şi garduri de sârmă, aduce cu ea mai ales teamă, care este mult mai puternică decât mila, sentimentul care, de regulă, predomină atunci când o persoană nu-şi mai găseşte stabilitatea în locul în care s-a născut. Aduce teama pentru că, de regulă, o mutare forţată duce cu ea trăiri şi frustrări care pot genera violenţă, toleranţa primită fiind transformată în bumerang, aşa cum s-a văzut deja. Mai mult decât atât, cum nimic nu este întâmplător, nu este exclus ca în spatele acestui dezastru uman să se ascundă şi altceva, în niciun caz benefic, dovadă în acest sens fiind reportajele din ţările în care cu ani în urmă s-au stabilit o parte din cei care, ca şi cei de astăzi, căutau un loc în care să trăiască mai bine.
Dincolo de a fi lansate predicţii apocaliptice, este firesc însă ca, într-o astfel de situaţie, să apară întrebarea dacă în cazul acestor dezastre umane vor exista riscuri, şi care vor fi acestea? Va avea însă cineva curajul să spună adevărul? Cu siguranţă că nu, fiindcă întotdeauna, după cum a dovedit şi istoria, în spatele tuturor evenimentelor, considerate importante, cineva a dirijat şi a avut de câştigat. Va fi la fel şi acum? Rămâne de văzut. Cert este că în aer „miroase” a teamă, puţini încumetându-se să dea asigurări că nimic nu se va schimba.
