Această sfântă era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una nascută a unui Edisie, popă idolesc. Și după ce a murit mama ei, a dat-o tatăl său pe seama unei femei. Făcându-se ea de 12 ani, se ruga să învețe credința creștinilor, și a învățat-o de la creștinii ce erau din acel sat. Iar când a fost de 15 ani, a poftit să săvârșească lupta muceniciei. Dacă a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o și a băgat-o în temniță. Peste puține zile, scoţând-o, a adus-o la judecată și, văzând-o, s-a înspăimântat cu totul de frumusețile ei. Și, întrebând-o de unde este și cum îi este numele, ea zise: „Marina mă cheamă, născută și crescută în Pisidia; și cred în numele Domnului meu”. De aceea, nevrând ea a se lepăda de Hristos, a poruncit și a fost bătută cu toiege fară milă, până s-a roșit pământul de sângele ei; apoi au băgat-o în temniță. Și s-a făcut cutremur mare, încât se cutremura temnița, și iată a ieșit dintr-o parte a temniței un balaur șuierând tare, și târându-se, părea că vărsa foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte și îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefăcut, arătându-se în chip de câine negru; iar sfânta, luându-l de păr și găsind un ciocan, l-a bătut pe cap si peste spinare până l-a slăbit. După aceasta, fiind adusă sfânta la a doua cercetare şi rămânând tare în credință lui Hristos, a fost supusă la multe chinuri pe care, răbdându-le, ighemonul cu mânie i-a tăiat capul.
