Acest sfânt a trăit în Sevastia Capadociei, în zilele împăratului Dioclețian, și pentru faptele sale bune și pentru smerenia sa a fost făcut episcop al Pidahtoei. Fiind prins și cercetat de Filomarh ighemonul, împreună cu 10 ucenici ai săi, și răbdând multe chinuri împreună cu dânșii, și-a primit sfârșitul prin sabie. Se povestește că mai înainte de a fi prins, mergând la mănăstirea sa, nu și-a aflat ucenicii, pentru că erau prinși mai-nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl crescuse la mănăstire, l-a binecuvântat și s-a rugat să nu fie vânat de vânători nici el, nici seminția lui; ci în toți anii la pomenirea sfântului să aducă și el și cei care se vor naște din el, câte un pui de cerb în dar pentru obște. Și astfel în fiecare an, la pomenirea sfântului, după citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul în biserică și aducea puiul și degrab ieșea. Iar creștinii strânși acolo junghiau cerbul și se ospătau, bucurându-se în slava și cinstea sfântului.
