Leon Chirila
Zilele trecute, s-a încheiat misiunea reprezentanţilor Comisiei Europene, ai Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale în ţara noastră şi se pare că respectivii misionari au cam plecat cu coada-ntre picioare de pe meleagurile noastre. Cred acest lucru deoarece, din spusele lor, n-au prea fost mulţumiţi de cum „au jucat” ai noştri pe…”muzica” lor. Reprezentanţii creditorilor internaţionali au recunoscut – pentru că era evident de la o poştă – că guvernul nostru a adoptat măsuri importante în unele sectoare şi că situaţia macroeconomică a ţării este puternică, DAR (!?!), vezi Doamne, progresul general în aplicarea politicilor agreate de comun acord nu a fost suficient. Şi-i dor, în special, politicile fiscale adopate de guvern care, de fapt, nici nu ştim cum ar vrea ei să fie! Pentru că, după 10 zile de, chipurile, negocieri, pe de o parte recunosc că „realizările din program trebuie păstrate, acestea constituind baza pentru o continuă creştere puternică şi echilibrată şi pentru noi locuri de muncă”, şi că „politicile fiscale şi completarea reformei structurale începute vor fi foarte importante în acest sens”. Cu toate acestea, cum spuneam, au ei ceva pe creier şi le pică greu la ficat unele dintre modificările Codului Fiscal. Astfel, nu le place scăderea TVA de la 24 la 19%, eliminarea taxei pe stâlp şi a supraaccizei la carburanţi, scăderea impozitului pe dividende sau majorarea deductibilităţii în asigurările de sănătate. De asemenea, nu acceptă, nici în ruptul capului, posibilitatea acordată primarilor de a majora taxele locale cu 50% – de parcă aceştia ar fi nebuni să-şi bată singuri cuie în tălpi – sau creşterea impozitelor cu până la 500% pe terenurile nelucrate!
Faţă de această veritabilă bâlbâială – ca să-i spunem mai pe româneşte, deoarece termenul consecvenţă se pare că nu-l cunosc! – reprezentanţii noştri le-au predat lecţia deficitului pe 2016 – estimat la 2,8-2,9% din PIB – care, totuşi, poate fi adus la circa 2,5%, deci suficient de jos faţă de cei 3% care ar însemna declanşarea procesului de deficit excesiv. Ei bine, chiar şi în aceste condiţii, misionarii CE, BM şi FMI n-au vrut să semneze vreun document privind colaborarea viitoare cu România, lăsându-ne, însă, „cu limbă de moarte” recomandarea de a ajusta măsurile de relaxare fiscală!?! Cu alte cuvinte, să fie cum zic ei, adică aşa cum au vrut întotdeuna cu cei faţă de care s-au considerat „mai sus”. De exemplu, grecilor le-au aprobat un plan de salvare de 240 miliarde de euro (nouă abia ne-au dat 20 de miliarde şi ne scormonesc acum prin toate ungherele, ca să nu spun altfel) şi, la fel, le pun tot felul de condiţii ca să-i menţină… „parteneri”. Adică, un fel de… supus austriac, căruia, dacă-i arăţi… pisica, el să se sperie şi să facă exact ce vrea finanţatorul.
În aceste condiţii, cred că reprezentanţii finanţelor internaţionale au cam pus de mămăligă cu noi, iar în ceea ce priveşte Grecia, apa fierbe, mălaiul a fost pus în ceaun şi rămâne să mai „fiarbă” până la sfârşitul acestei luni. Cum grecii vor face, însă, şi un referendum pe tema condiţiilor finanţării internaţionale, este greu de crezut că apa din ceaun se va evapora şi că nu se va mai putea face vreo mămăligă!
