Interviu cu Kamel Daoud, câştigătorul Premiului celor Cinci Continente în 2014
Ana Maxim
Scriitorul algerian de expresie franceză Kamel Daoud, câştigător al Premiului celor Cinci Continente în 2014, al Premiului Goncourt în 2015 şi al altor distincţii literare pentru romanul său de debut „Meursault, contra-anchetă”, a fost recent la Ploieşti, pentru a se întâlni cu publicul iubitor de literatură şi a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări. „Meursault, contra anchetă” reprezintă o replică dată celebrului roman Străinul, de Albert Camus, readucând în atenţie „arabul ucis de un oarecare Meursault” din această carte, dar reprezintă şi o reflecţie asupra identităţii Algeriei contemporane.
– Ce reprezintă pentru dumneavoastră aceste distincţii obţinute la nivel internaţional ?
– Este ceva foarte agreabil pentru mine şi, în acelaşi timp, este o fereastră care se deschide către lume pentru literatura algeriană. Vorbesc despre literatura algeriană contemporană. Adevărul este că nici nu mă aşteptam la atâta succes.
– Cum prezentaţi Algeria în romanul dumneavoastră şi care este mesajul pe care îl transmiteţi către cititori ?
– Am scris această carte nu pentru a vorbi despre Algeria, ci despre condiţia umană. Dar nu poţi să vorbeşti despre ceilalţi fără să vorbeşti despre tine însuţi. Principala problemă care se pune astăzi pentru Algeria, ca şi pentru restul lumii musulmane, este problema religioasă, de fapt relaţia dintre religie şi libertate. Aceasta este marea problemă a epocii noastre.
– Romanul a fost alegerea studenţilor români francofoni pentru Lista Goncourt. Cum aţi primit această veste ?
– Asta mi-a plăcut foarte mult. Mi-a fost teamă că voi fi închis cumva într-un cerc algeriano-francez. Pentru că algerienii şi francezii au în comun un trecut bolnav, cu probleme. Am visat la nişte cititori care să nu aibă legătură cu acesta, la nişte cititori „curaţi”. Pentru mine, succesul nu înseamnă că nişte francezi citesc cartea mea, ci când nişte români sau nişte japonezi citesc cartea mea.
– Ce vă motivează cel mai mult să scrieţi literatură ?
– La început plictiseala şi acum mânia. Întrucât m-am născut într-o ţară socialistă, nu aveam prea mult ce face în timpul liber în afară de a citi. Dar sfârşitul socialismului nu a adus libertatea. Pentru asta sunt furios şi scriu literatură. Motivul cel mai important este acela că literatura permite să produci sens lumii. Literatura este plus valoare pentru viaţă. Scrii literatură când eşti liber sau când îţi lipseşte libertatea.
– În opinia dumneavoastră, ce caută cititorul de astăzi în literatură ?
– Literatura este arta care îţi permite să vezi sufletul omenesc din interior. Este ceea ce dă sens vieţii noastre. Politica nu dă sens vieţii. Nici alte forme de activitate. De aceea, omul scrie literatura dintotdeauna. Chiar şi zeii au sfârşit prin a scrie cărţi. În ceea ce-l priveşte pe cititorul de astăzi, acesta este diferit faţă de cel din trecut. Suportul lecturii nu mai este acelaşi, timpul pentru lectură nu mai este acelaşi şi solicitările din jurul lecturii nu mai sunt aceleaşi.
– În ce măsură vă ajută scrisul să evadaţi din realitate, în aceste vremuri agitate ?
– Literatura te ajută să fugi din real, dar în acelaşi timp te ajută să cunoşti mai bine realul. Soljeniţîn – scriitor rus disident – a scris romane pentru că a fost în închisoare. Şi acest lucru i-a permis să fie liber chiar în închisoare.
