Acesta a trăit în zilele împăratului Diocleţian şi ale lui Laodichie, proconsulul Europei şi a fost preot la biserica din Amfipol. Părinţii lui se numeau Eufratie şi Eustatia, trăgându-se din Roma cea veche, de neam bun şi bogaţi. Sfântul Mochie se nevoia pururea la învăţătură şi propovăduia pe Hristos, şi poruncea şi-i sfătuia pe toţi să se apere de rătăcirea idolilor. Pe când proconsulul aducea jertfă la zeul Dionis, s-a apropiat sfântul şi a răsturnat jertfelnicul. Când l-au prins, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu adevărat, şi a fost supus la felurite şi cumplite chinuri de către proconsulul Laodichie, iar după moartea acestuia, de către prinţul Talasie şi proconsulul Maxim. După aceea, a fost trimis la Bizanţ, unde i s-a tăiat capul şi a fost îngropat la o milă distanţă de cetate. Mai târziu, împăratul Constantin i-a zidit o biserică înfrumuseţată şi de mult preţ, unde au fost mutate moaştele sfântului.
