Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alţi ostaşi într-un oraş din Răsărit unde au supus la chinuri pe toţi creştinii ce i-au găsit. Deşi mare la statură şi foarte urât la faţă, lui Reprove (căci aşa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de aceşti oameni. Dar, neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, şi a fost trimis la el un înger care s-a atins de buzele lui şi a grăit el slobod. Şi apoi intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe creştini. Pentru aceasta a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, care îl găsiră având în mână un toiag înmugurit. Mergând pe cale, împuţinându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat şi altele, de hrană. Slujitorii, înspăimântându-se de o asemenea minune, au crezut în Mântuitorul Hristos, şi mergând la Antiohia au fost botezaţi împreună cu Sf. Hristofor, de către Sf. Mc. Vavila, episcopul Antiohiei. Ajuns apoi la împărat şi aflând cele întâmplate, a poruncit să li se taie capetele slujitorilor, iar lui Hristofor, după ce a fost chinuit în multe chipuri, la sfârşit i-au tăiat capul.
