Fericitul acesta, îndeletnicindu-se cu legea lui Dumnezeu şi curăţindu-se de păcate încă de tânăr, s-a făcut plăcut al lui Dumnezeu şi s-a învrednicit de multe daruri. Provenea dintr-o familie înstărită şi binecredincioasă din Egipt, trăind pe vremea împăratului Constantin cel Mare. El a intrat la mănăstire la 16 ani, şi la scurt timp, a devenit ucenicul marelui Pahomie. La numai 20 de ani ţinea predici şi învăţa din Sfânta Scriptură, fiind cunoscut pentru înţelepciunea sa, iar după moartea Sfântului Pahomie a rămas să conducă mănăstirea. Oamenii veneau la el pentru sfaturi, dar şi pentru rugăciunile sale care alungau toată boala şi slăbiciunea. A murit la bătrâneţe.
