Izvoare terapeutice, peisaje care îţi taie răsuflarea, copaci seculari, lacuri cu ecosisteme spectaculoase se numără printre zonele cu statul special, protejate de lege în Prahova. În judeţ există 97 de rezervaţii naturale, dintre care 17 sunt private, suprafeţele respective fiind retrocedate, restul fiind gestionate de autorităţile locale.
Cea mai cunoscută zonă este Parcul Natural Bucegi – arie protejată de interes naţional care se întinde pe teritoriile judeţelor Prahova, Dâmboviţa, Braşov, în cadrul căruia se află Babele şi Sfinxul – cele mai cunoscute dintre minunile naturii din România.
Printre ariile protejate se mai numără Lacul Bâlbâitoarea din comuna Bătrâni, cunoscut şi sub numele de „Lacul fără fund” – primul ecosistem de turbărie asupra căruia s-au efectuat studii de evaluare a producţiei primare a plantelor macrofite, Lacul Doftana, poienile cu narcise Clăbucet şi Unghia Mare din Azuga sau zonele cu valoare peisagistică deosebită Valea Turcului, Unghia Mare, Unghia Mică, din aceeaşi localitate, căutate de turiştii pasionaţi de drumeţii.
Numeroase rezervaţii hidrologice completează lista zonelor protejate prin lege din Prahova, cum ar fi Valea Cărpinoasa din Aluniş ( trei izvoare sulfuroase, utilizate în terapia bolilor digestive), rezervaţia hidro-zoologică Luciu de apă din Colceag, izvoarele cu apă sărată din Cosminele, gropile cu apă sulfuroasă şi sărată din Gornet Cricov. La Slănic, Jugureni, Lapoş, Podenii Noi, Proviţa de Jos, Sângeru, Tătaru şi Telega se mai găsesc, de asemenea, fie izvoare cu efecte terapeutice, fie gropi cu apă sărată.
Spectaculoase sunt şi rezervaţiile forestiere prahovene, unele în proprietatea statului, altele în proprietate privată: Pădurile Plopeni, Păuleşti, Pădurea Corbului (Ceptura), Plaiul Mestecenilor, Pădurea Lupoaia (Lapoş) etc., iar la Măneşti, în parcul conacului Calimachi -monument din secolul al XIX-lea, retrocedat proprietarului de drept- există o adevărată comoară a naturii, aici regăsindu-se exemplare seculare de platan, frasin, salcâm, tei, glădiţă, platan, pin şi arţar.
În câteva dintre localităţi se păstrează şi arbori care rezistă de o sută sau chiar de câteva sute de ani, cum ar fi: gorunul secular de aproximativ 400 de ani din Podenii Noi (în Pădurea Mehedinţa, situată, în proprietate privată), teii de aproximativ 200 de ani din Sângeru, un molid de 100 de ani din Ceptura, fagul secular cu 12 ramuri uriaşe din Călugăreni, nucul în vârstă de 300 de ani de la Cornu (în proprietate privată) etc.
