Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Traian, fecior al logodnicului Iosif şi frate al lui Iacov. Luându-l Însuşi Hristos şi primind a i se numi frate, l-a uns preot, ca să-i propovăduiască preamărita venire. Trudindu-se cu tot felul de osteneli şi sudori, a împodobit scaunul Ierusalimului ca un păstor şi făcându-se pe sine locaş Sfântului Duh, a surpat şi a stricat capiştile idolilor. Îndreptând la lumină pe cei rătăciţi, răbdând pedepse cu multe dureri pentru dreapta credinţă, a fost răstignit, fiind de o sută şi douăzeci de ani, şi de acolo s-a întors către cel dorit al său Mântuitorul Hristos. Acest fericit s-a învrednicit a avea două nume, chemându-se şi Simon şi Simeon.
