Această preacuvioasă maică a fost din Egipt şi înainte de a se sfinţi a trăit în desfrânare, pe mulţi ducând în rătăcire. Petrecând ea şaptesprezece ani întru necurăţie, apoi s-a dat cu totul spre nevoinţe şi virtute. Pe vremea închinării la cinstita Cruce, mergând mulţi din diferite locuri la Ierusalim, a mers şi ea împreună cu alţi tineri desfrânaţi. Sosind acolo, a fost oprită în chip nevăzut de la intrarea în biserică, şi atunci ea a pus chezaşă pe preacurata Fecioară Maica lui Dumnezeu că, de va fi lăsată să intre înăuntru, va trăi cu înţelepciune, şi nu va mai sluji vieţii celei rele, şi nici poftelor şi dezmierdărilor trupeşti. Dobândindu-şi dorinţa după rugăciunea ei, n-a minţit la făgăduinţa ce a făcut, ci trecând Iordanul şi mergând în pustiu, s-a nevoit patruzeci şi şapte de ani, nefiind niciun om să o vadă, fără numai Dumnezeu, cu ajutorul Căruia s-a depărtat de la firea omenească şi a dobândit îngereasca petrecere, cea mai presus de om, pe pământ. Şi atât s-a înălţat prin nepătimire, încât trecea şi apa Iordanului pe deasupra şi, când stătea pe pământ la rugăciune, se înălţa deasupra pământului. La sfârşitul vieţii, Dumnezeu a rânduit ca Sfântul Zosima să o împărtăşească şi să o îngroape pe sfânta Maria Egipteanca.
