După 1989, au pătruns în ţara noastră tot felul de obiceiuri de pe la vecini, unele chiar de peste Ocean, care au prins rădăcini fără a avea vreo legătură însă cu spiritualitatea noastră sau cu tradiţiile păstrate din moşi strămoşi.
Un astfel de obicei împrumutat treptat de lumea creştină, începând din secolul al XIX-lea, este acela al ,,iepuraşului’’ care aduce cadouri pentru copii.
Acesta îşi are originea în Germania, unde e menţionat în cărţi încă din secolul al XVI-lea. Tot în Germania au fost fabricate şi primele dulciuri din ciocolată şi zahăr sub formă de ouă şi iepure, de acolo răspândindu-se tradiţia pe întregul continent şi în Statele Unite, odată cu fenomenul de emigrare, de unde treptat a fost transformat în simbol pascal, fiind ulterior „exportat” în interes comercial… în Europa.
Triburile germanice (anglo saxonii) o serbau, în fiecare primăvară, pe zeiţa Eostre (Eostra/Eastre) – Zeiţa Fertilităţii, a primăverii şi a noii vieţi, printr-un festival de mulţumire. Aceeaşi zeiţă era numită de greci Eos şi de romani Aurora.
Una dintre legende spune că zeiţa Eastre a găsit o pasăre rănită şi, pentru a o salva de la moarte, a transformat-o într-o iepuroaică.
Rămânându-i capacitatea de a face ouă, iepuroaica le decora şi i le dăruia zeiţei în semn de mulţumire. În Antichitate, primăvara era văzută ca anotimp al învierii naturii din moarte şi era celebrată prin distracţii păgâne, orgii sexuale, închinarea la zeii şi zeiţele fertilităţii, dar şi prin ceremonii în cadrul cărora erau sacrificate fecioarele.
De pildă, zeii-iepuri erau veneraţi în timpul primăverii şi în Egipt şi în Persia. Ouăle vopsite făceau parte din ceremoniile religioase din Egipt şi Orient, ele fiind atârnate în temple. În plus, ouăle colorate erau dăruite celor dragi primăvara, pentru a le aduce fertilitate şi iubire.
