Un raport realizat de Curtea Europeană a Auditorilor (CEA) arată că, în cazul României, instrumentele de finanţare dedicate agriculturii au fost un adevărat eşec. În consecinţă, proiecte deja aprobate în valoare de 700 de milioane de euro au rămas doar pe hârtie. În schimb, statul a făcut 50 de milioane de euro încasând din dobânzi banii care urmau să fie folosiţi pentru garanţii.
Un raport realizat de Curtea de Conturi Europeană (CEA) arată că pentru România, dar şi pentru majoritatea statelor membre, instrumentele financiare dedicate agriculturii, precum fondurile de garantare au fost un real eşec în perioada 2007-2013. Agricultura românească a rămas astfel fără proiecte aprobate în valoare de 700 de milioane de euro, cu care fermierii ar fi putut creat locuri de muncă, dar care nu au mai intrat în conturile lor din cauza lipsei co-finanţării sau a unor garanţii insuficiente. Din datele Curţii, în cazul României, lipsa resurselor de co-finanţare este motivul pentru care nu s-au finalizat 69% dintre proiectele la care investitorii au renunţat până în iunie 2014.
„Din cauza unor factori structurali, printre care lipsa de interes a băncilor, lipsa unui istoric al creditării etc, chiar şi în condiţiile existenţei unui instrument financiar (Fondul de Garantare al Creditului Rural n.red) deficitul a persistat, iar absorbţia de granturi însoţită de garanţii a fost scăzută. Datele dispobnibile până la 31 martie 2014 relevă faptul că aproximativ 15% din suma cheltuită pentru finanţarea proiectelor a fost susţinută de o garanţie venită din partea unor fonduri de garantare co-finanţate de UE”, se arată în raportul UE. Potrivit acestuia, Agenţia de Plăţi „a aprobat proiecte în valoare de 700 de milioane de euro, dar acestea nu au mai putut fi executate pentru că beneficiarii nu au putut obţine credit sau garanţie”.
Banii cu care UE a finanţat garanţiile pentru agricultură se cifrează la peste 200 de milioane de euro.
Capitalizare prea mare
Conform auditului, Curtea a observat şi un surplus de capitalizare în cazul fondurilor de garantare, în ciuda faptului că sumele gestionate de acestea au fost aprobate de Comisia Europeană. Per total, aceştia vorbesc despre un surplus de 370 de milioane de euro, la finalului lui 2013. Auditorii oferă exemplul Bulgariei, Greciei, Italiei, Lituaniei şi României şi spun că, în Bulgaria spre exemplu, s-au luat şi măsuri de reducere a capitalului fondului. „În Grecia, fondul beneficiază de o finanţare publică în valoare de 115 milioane de euro, bani ce ar trebui să fie cheltuiţi în perioada 2014-2015. În realitate însă, doar 0,5 milioane de euro au ajuns la destinatari până în noiembrie 2014. De asemenea, în cazul Litianiei, s-a decis iniţial ca fondul să aibă o capitalizare de 130 de milioane de euro, dar în realitate s-au alocat doar 52 de milioane de euro”.
Ţin banii în bancă pentru dobândă
Auditorii europeni dau exemplul României şi atunci când vorbesc despre destinaţia reală a banilor cu ajutorul cărora întreprinzătorii ar fi trebuit să îşi garanteze creditele necesare co-finanţării proiectelor europene. „România nu a trebuit să cheltuiască mare parte din bani (capitalul FNGCIMM n.red) permiţându-i să obţină astfel dobânzi importante. Până la finele lui 2013, România a câştigat aproximativ 50 de milioane de euro în acest mod”, se arată în raport.
Fondul de Garantare a raportat pentru 2013 venituri totale în valoare de 304,2 milioane de lei şi un profit net de 18,7 milioane de lei.
Din datele Curţii de Conturi a UE, Fondul de Garantare din România a beneficiat până la 31 decembrie 2013 de un aflux de capital în valoare de 220 milioane de euro şi a oferit garanţii pentru o sumă de 177,17 milioane de euro.
Ce s-a întîmplat în restul Europei
Raportul Curţii de Conturi Europene a fost realizat cu scopul de a identifica în ce măsură instrumentele financiare au avut beneficii în dezvoltarea rurală a statelor membre şi cum ar trebui să funcţioneze aceste instrumente pe viitor.
Concluzia generală a fost că aceste instrumente nu au funcţionat în sectorul rural şi că există multe incertitudini cu privire la soarta acestora pe viitor. Unul dintre motivele acestui eşec, în opinia auditorilor, se referă la legislaţia care reglementează aceste fonduri şi care, se pare, nu a ţinut cont de specificitatea acestui sector.
