Hrisant şi Daria au trăit pe vremea împăratului Numerian. Tatăl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator şi era din Alexandria, iar Daria era din Atena. Deoarece Hrisant fusese botezat în credinţa creştină şi începuse să propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară frumoasă la înfăţişare, cu numele Daria, căci socotea că Hrisant din dragoste faţă de aceasta, avea să se întoarcă de la credinţa creştinilor. După ce s-au căsătorit, Daria, care cunoştea ce voia tatăl lui Hrisant, nu numai că nu l-a putut convinge să se lepede de credinţa lui, ci ea singură s-a lăsat convinsă de el şi a primit Sfântul Botez. Apoi au trăit mai departe amândoi în feciorie. Fiind însă pârâţi la prefect, au fost supuşi la multe feluri de cazne. Şi pentru răbdarea lor s-a convertit la creştinism conducătorul armatei – Claudiu -împreună cu toţi soldaţii. Pentru aceasta toţi au fost omorâţi : Hrisant şi Daria au fost îngropaţi de vii, Claudiu a fost legat cu o piatră şi aruncat în râu, iar soldaţilor li s-a tăiat capul.
