Ana Maxim
Spectaculozitatea peşterilor, aura lor de mister şi numeroasele legende ţesute în jurul multor asemenea monumente ale naturii fac din acestea unele dintre cele mai atractive obiective turistice. Masivul Bucegi – unde an de an ajung mii de turişti, dar şi cercetători în domeniul speologiei – are ce oferi celor interesaţi de aceste minuni ale naturii. 97 de peşteri şi avenuri superioare sunt ascunse aici, câteva zeci aflându-se pe teritoriul judeţului Prahova. Cele mai spectaculoase sunt Peştera Ialomiţei şi Peştera Rătei (ambele în judeţul Dâmboviţa). Prima dintre ele a fost cea mai vizitată peşteră din Masivul Bucegi, în anul 2014, după cum ne-a precizat Alexandru Colţoiu, responsabil Relaţii cu Comunităţile şi Educaţie Ecologică, în cadrul Administraţiei Parcului Naţional Bucegi. În momentul de faţă, însă, Peştera Ialomiţei este închisă, deoarece este supusă unui proiect de modernizare şi completare a infrastructurii de vizitare, astfel încât accesul să se facă fără degradarea patrimoniului, precum şi în deplină siguranţă pentru vizitatori, după cum ne-a mai precizat interlocutorul nostru. Termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor de modernizare este luna mai a anului 2015.
Cunoscută şi sub numele de Peştera Schitul Ialomiţei, Peştera Schitului sau Peştera Ialomicioarei, aceasta se află în zona numită Cheile Peşterii, pe versantul drept al Ialomiţei, la altitudinea de
1.530 m. Este atestată documentar încă din anul 1509 şi însumează 840 m lungime de galerii fosile active dispuse pe două etaje. Temperatura aerului în peşteră variază între 9 şi 12 grade C, iar umiditatea – de la 85 la 100%. Chiar la intrarea în Peşteră se află Mănăstirea Ialomiţei, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău.
Peştera Rătei, numită şi peştera de la Izvorul Răteiului, este situată pe versantul stâng al pârâului Rătei, afluent drept al Ialomiţei, la o altitudine de 1.060 m în masivul Leaota, pe muntele „La Piatra”. Aceasta are galerii dispuse pe etaje, însumând aproximativ 7.000 m. „Importanţa ştiinţifică a peşterii rezidă, în primul rând, în morfologia galeriilor din etajul mijlociu activ. În Galeria Meandrelor se dezvoltă pe 2.200 m lungime unele dintre cele mai remarcabile galerii meandrate. Demnă de semnalat este şi prezenţa în galerii a concreţiunilor de calcit, gips şi aragonit, situaţie mai rar întâlnită în peşterile din ţara noastră”, ne-a precizat Alexandru Colţoiu. În momentul de faţă, pentru peşterile de interes ştiinţific (Peştera Rătei, Peştera Mică şi Peştera Urşilor din Cheile Tătarului), accesul este permis doar pe baza avizului Institutului de Speologie şi al Administraţiei Parcului Natural Bucegi.
Turismul în peşterile aflate în Masivul Bucegi a dus, din păcate, la degradarea acestora, prin dispariţia cvasitotală a speleotemelor (formaţiunile apărute în peşteri în urma depunerilor unor compuşi chimici), dar s-au înregistrat şi modificări ale parametrilor de habitat prin introducerea iluminatului artificial, poluarea cu deşeuri, inscripţionarea pereţilor, ne-a mai comunicat Alexandru Colţoiu. Parcul Natural Bucegi are o suprafaţă de 32.497 ha, desfăşurată pe teritoriul judeţelor Dâmboviţa, Prahova, Braşov. Jumătate din această suprafaţă este cuprinsă pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, iar cealaltă jumătate este împărţită aproximativ egal între Prahova şi Braşov.
