interviu cu violonistul şi compozitorul ploieştean Vlad Hârlav Maistorovici
– Cum a fost anul 2014 pentru tine, din punct de vedere profesional ?
-Anul trecut a fost marcat de trecerea tatălui meu dincolo (n.n.- istoricul şi criticul literar Constantin Hârlav), dar şi de pierderea altor membri ai familiei. Astfel de momente pun lucrurile foarte mult în perspectivă, şi dintr-o dată activitatea profesională nu mai este aşa de importantă. Ca să parafrazez o vorbă veche, muzica este un „sfătuitor bun” în astfel de momente, dar cu siguranţă anul trecut a stat pentru mine sub semnul acestor evenimente de ordin personal.
– Care au fost cele mai importante evenimente la care ai participat în calitate de violonist și de compozitor ?
– M-am bucurat de interpretarea, în premieră românească, a compoziţiei mele pentru orchestră – „Halo” – de către Filarmonica „George Enescu”, sub bagheta lui Christian Badea, la Ateneul Român. Mai ales că a fost şi ultimul concert la care a participat şi tata. Prezenţa în calitate de artist „in focus” (n.n. – în centrul atenţiei) la Festivalul Internaţional de la Sibiu – Hermannstadt – a fost o experienţă extraordinară: am realizat un concert cu lucrările mele, alături de cei mai talentaţi tineri muzicieni români, şi am colaborat ca interpret cu marele cornist Martin Owen şi vechiul meu colaborator Dario Bonuccelli. Am debutat cu Proiectul „Queen Classics” la Barcelona şi Bucureşti şi am participat, pentru prima oară, la festivaluri cu atmosferă fascinantă la Sylt, Zofingen şi Londra. Anul acesta am avut şi o compoziţie scrisă special de compozitorul Dan Dediu pentru ansamblul meu de la Londra, „Mercury Quartet”. Am prezentat-o în premieră la Festivalul InnerSound de la Bucureşti şi urmează premiere în străinătate.
– Pe ce scene te pot urmări melomanii în perioada următoare ?
– Momentan, sunt la Berlin, unde pregătesc un concert care va avea loc aici la sfârşitul lunii februarie. Până atunci, însă, am un concert la Teatro Victoria din Torino, cu triouri de coarde de Beethoven, şi un recital omagial Enescu la Ateneo Veneto din Veneţia, împreună cu Diana (n.n. – pianista Diana Ionescu). Este programat pe 14 februarie, de „Ziua Îndrăgostiţilor”, aşa că l-am numit „Enescu: L’amore in sepie” (Iubirea in sepia), şi vom omagia latura romantică în personalitatea muzicală a lui Enescu. În martie, vom concerta la Timişoara, în compania Filarmonicii Banatul, iar apoi din nou la Torino şi la Londra, într-o colaborare în premieră cu Leslie Howard.
– Ce piese noi, semnate de tine, va putea asculta publicul în 2015 ?
– La Festivalul Enescu, lucrarea mea „Concert Transilvan” pentru vioară şi orchestră de coarde va fi cântată în premieră de Dmitry Sitkovetsky şi orchestra New European Strings, o colaborare pe care o aştept cu mare nerăbdare. Apoi, în noiembrie sunt invitat la Festivalul Estovest de la Torino. Vor fi interpretate mai multe piese de-ale mele, voi cânta şi eu lucrări de Enescu, însă am şi o comandă pentru o piesă camerală nouă, special scrisă pentru festival.
– Care sunt sursele tale de inspiraţie ? În piesele tale se regăsesc și elemente din muzica tradiţională românească ?
– Când spuneţi muzica tradiţională probabil vă referiţi la elemente din folclorul local. Am câteva piese care se raportează la el, însă toate piesele mele sunt pătrunse de spiritul poetic, nostalgic românesc, chiar dacă elementele muzicale nu pot fi etichetate ca româneşti.
– Ce proiecte ai pentru 2015 ?
– Am iniţiat un festival, despre ale cărui locaţie şi dată veţi afla în curând. E un proiect ambiţios, aşa că pe lângă posibilitatea să mă exprim prin direcţia artistică a festivalului am şi responsabilităţi administrative (strângere de fonduri, relaţii cu artiştii), aşa că sunt multe lucruri legate de latura practică.
– Când vei reveni pe scena filarmonicii ploieştene ?
– Sunt în discuţii cu direcţiunea Filarmonicii „Paul Constantinescu” şi, cu siguranţă, voi reveni cât de curând în calitate de solist, compozitor sau poate cu unul dintre proiectele personale. Este întotdeauna special să cânt în oraşul natal, emoţiile sunt mai mari, dar muzicienii filarmonicii şi publicul ploieştean sunt ca o familie pentru mine. Când regăseşti foşti profesori şi oameni cunoscuţi din copilărie în orchestră sau în public ai foarte multe sentimente!
– Te rog să ne oferi câteva detalii despre proiectul inedit “Queen
Classic” – un tribut adus legendarei formaţii „Queen” – și să ne spui dacă vei reveni cu acest proiect în România.
– „Queen Classics” este un proiect cu adevărat personal, în care mă aventurez în estetica muzicii pop numai datorită vechii mele obsesii… Văd că are foarte mare succes în toate ţările în care l-am prezentat, însă pentru mine este un mod de a revizita şi a dezvolta o muzică pe care o iubesc ca moştenire de la generaţia părinţilor mei. Am o invitaţie pentru 2016, din Ţara Galilor, să îl extind cu acompaniament de orchestră, astfel încât cine ştie ce direcţie nouă va lua ?!
