Pomenirea Sf. Mc. Pamfil, Valent, Pavel
Aceşti măreţi mucenici, în anul al şaselea al prigoanei lui Diocleţian împotriva creştinilor, au fost aduşi la mucenicie, din multe cetăţi, fiecare aparţinând unor clase sociale diferite. Ei au fost prinşi când vroiau să treacă prin porţile Cezareei. Atunci, cei care păzeau porţile i-au întrebat cine sunt şi din ce loc vin, iar ei au răspuns că sunt creştini şi că patria lor este Ierusalimul cel de sus. Au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului : Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil, care după multe chinuri au primit condamnarea la moarte prin sabie. Odată cu ei au primit aceeaşi pedeapsă şi Pamfil, Seleuc, Valent şi Pavel. Iar Porfiriu cerând trupul lui Pamfil, stăpânul său, a fost prins şi el, ars, asemenea şi Iulian, care îmbrăţişând trupurile sfinţilor şi sărutându-le, a fost şi el ars; iar Teodul, fiind răstignit pe un lemn, şi-a săvârşit în acest chip mucenicia sa.
