Pomenirea părintelui Talaleu Mărturisitorul
Acest cuvios a fost de neam din Cilicia. Dar, îndrăgind viaţa sihăstrească, s-a dus lângă cetatea Gavalon, unde cuviosul a aflat un loc înalt, pe care se găsea un altar închinat demonilor şi în acel loc şi-a făcut o colibă, îndeletnicindu-se cu ostenelile sihăstreşti şi nevoindu-se cu posturi, cu privegheri, şi cu rele pătimiri. Pentru aceasta, demonii care sălăşluiau în altarul lor de acolo îl înspăimântau, cu mulţime de grozăvii. Pe aceştia însă ruşinaţi i-a alungat, bătându-şi joc de neputinţa lor. Apoi, dorind să se ostenească mai mult, şi-a lăsat coliba, şi făcându-şi o chilioară mai mică, care nu era pe măsura trupului său, a intrat într-însa, stând cu faţa lipită de genunchi. Locuitorii de primprejur ziceau că multe minuni se făceau prin rugăciunea acestuia, căci nu numai oamenii, ci chiar şi dobitoacele dobândeau vindecări. De aceea, mulţi s-au botezat şi au ridicat o sfântă şi măreaţă biserică în locul altarului închinat demonilor. Şi astfel sihăstreşte nevoindu-se fericitul Talaleu, s-a mutat către Domnul.
