* * *

Petre, cioban de meserie, era în armată. Îi trimite un plic soţiei, în care era un desen. Pe foaie erau desenate o floare, doi copii, o fântână, un soare şi o babă. Soţia a descifrat desenul:
– Floareo, ai grijă de copii să nu cadă în fântână, ‘tu-ţi soarele mă-tii!
Vecinii lui Bulă au un nou născut. Din nefericire acesta s-a născut fără urechi. Când familia lui Bulă este invitată la vecini pentru a vedea copilul, tatăl lui Bulă îl ia de-o parte şi-i explică:
– Copilul ăsta este marea lor bucurie, îl doresc de mult! Dacă spui ceva despre urechile lui te bat de te rup!
– Am înţeles, zice Bulă.
Când ajung în casa vecinilor şi dau cu ochii de copil, Bulă zice entuziasmat mamei copilului:
– Vai ce copil frumos!
Mama răsuflă uşurată. Bulă continuă:
– Ce mânuţe drăgălaşe, ce picioruşe frumoase… şi ce ochi frumoşi! Ce-a zis doctoru`, vede bine?
– Da, vede bine, de ce întrebi?
– Pentru că dacă va trebui să poarte ochelari, a
încurcat-o!