Pomenirea sfinţilor cuvioşi părinţi ucişi în Muntele Sinai
Aceşti cuvioşi părinţi, tânjind după viaţa pustnicească, au lăsat toate cele lumeşti şi au mers să locuiască în pustiu. Împreună cu ei era şi fericitul Nil, fost prefect în Constantinopol, care, fiind foarte învăţat şi având dar de la Sfântul Duh, a scris multe cărţi de folos, îndemnătoare spre nevoinţe pustniceşti, despre viaţă, precum şi despre robirea şi uciderea acestor cuvioşi părinţi. Aceştia au fost ucişi de vlemizi – oameni de neam barbar – care trăiau în Arabia, până spre Marea Roşie şi Egipt, şi care, şi mai înainte cu mulţi ani în urmă, pe timpul împărăţiei lui Diocleţian şi a lui Petru – patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai. Numărul celor ucişi întâi a fost treizeci şi opt, provocându-le atunci multe răni pe trupurile lor. Printre aceştia s-au aflat şi doi părinţi, Sava şi Isaia, care rămaşi în viaţă prin mila Lui Dumnezeu au îngropat pe cei ucişi şi au povestit, mai târziu, cele întâmplate.
