Fracturarea hidraulica poate avea, ca orice alta activitate umana, si anumite riscuri (II)

• susţine dr. ing. Constantin Crânganu, profesor la Graduate Center şi Brooklyn College, The City University of New York

Cristina D.

În contextul în care, în România, tema gazelor de şist continuă să fie una sensibilă, iar discuţiile şi temerile au atins şi judeţul nostru având în vedere că, de ceva vreme, se derulează prospecţiuni în mai multe comune, a văzut lumina tiparului, spre sfârşitul anului trecut, o carte – ,,Gazele de Şist şi Fracturarea Hidraulică. Între mit şi realitate’’ – scrisă de profesorul dr. ing. Constantin Crânganu. După cum v-am informat la vremea respectivă, volumul care a fost lansat şi la UPG Ploieşti se adresează în primul rând publicului larg, având un limbaj accesibil. De altfel, sunt inserate în carte inclusiv fragmente din dialogurile purtate de autor cu cititorii pe platforma contributors.ro, unde a răspuns şi s-a confruntat cu opinii pro şi contra fracturării hidraulice şi exploatării gazelor de şist. Constantin Crânganu este profesor de geofizică şi geologia petrolului la Graduate Center şi Brooklyn College, The City University of New York. Anterior, între anii 1980 şi 1993, a fost asistent şi lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câştigătorul primului concurs naţional din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. Cu ocazia prezenţei la UPG, renumitul profesor a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.

– În calitate de specialist în domeniu, vă rog să ne spuneţi dacă această tehnologie are sau nu are şi efecte negative şi care sunt acelea, dacă există ?
– Teoretic, poate avea şi efecte negative. Orice activitate umană implică anumite
riscuri. Nu există nicio activitate umană care să nu aibă efecte negative. Dacă traversezi strada, iar un şofer nu opreşte la semafor, ce se întâmplă ? Totul ţine însă de respectarea unor reguli. Sarcina noastră ca specialişti este să respectăm cele mai bune standarde.
Totodată, tehnologia aceasta nu s-a născut anul trecut sau acum doi ani, ci are o istorie de 65 de ani, fiind inventată în 1949, în Oklahoma, SUA. În ţara noastră, această tehnologie are o vechime de 40- 50 de ani şi până în anul 2011 nimeni nu vorbea despre fracturarea hidraulică; era o tehnologie ca oricare alta, pe care orice inginer petrolist o aplica. Ba, mai mult, ceea ce opinia publică nu ştie este faptul că, în bazinul Transilvaniei, în perioada 1994 – 1995, s-au făcut fracturări hidraulice de mare volum, exact cum se fac în SUA, dar cu companii străine, pentru că România nu avea tehnologia necesară. Au fost două companii care au forat 19 sonde şi fracturarea s-a făcut de opt ori în patru sonde. S-au folosit, de asemenea, substanţe chimice şi propant sintetic în loc de nisip. În prezent, există peste 2 milioane de sonde în întreaga lume, în state din SUA, dar şi în Canada, China, Noua Zeelandă care au fost fracturate şi, până în momentul de faţă, nu există niciun caz dovedit de contaminare a apelor subterane cu substanţele chimice provenite de pe urma fracturării hidraulice. Cât despre cutremure, au fost documentate trei cazuri asociate cu fracturarea hidraulică, cel mai mare fiind în Oklahoma, de o magnitudine de 3,8 grade.
– Totuşi, în Marea Britanie, în Blackpool, a existat un moratoriu de 12 luni impus după ce lucrările de foraj şi fracturare ale companiei Cuadrilla au provocat două cutremure în zonă. În acelaşi timp, există multe state/zone unde fracturarea hidraulică a fost interzisă sau unde s-au semnat moratorii în urma protestelor cetăţenilor – Bulgaria, Luxembourg, Germania, Elveţia etc. Ce ne puteţi spune în acest sens ?
– Atunci când apar astfel de incidente, ca în Anglia, de exemplu, conform legislaţiei fiecărei ţări se analizează situaţia şi imediat se înlătură aceste cauze. În legislaţia statului Texas, de pildă, s-a introdus deja o nouă prevedere în legislaţie ca fiecare fracturare hidraulică să nu se facă în zone în care au apărut cutremure pe o rază de 100 de km. Altfel, operatorul respectiv nu mai obţine permisul de exploatare tocmai pentru a nu alimenta aceste suspiciuni. În New York, acolo unde lucrez, există un moratoriu care a fost actualizat an de an şi prin care s-a interzis fracturarea hidraulică şi sunt zero sonde. Din câte cunosc, până la sfârşitul acestui an, în New York se va lua în discuţie ridicarea moratoriului. Este democraţie: dacă oamenii nu vor, atunci nu se face. În schimb, în statul de la Sud, unde locuiesc şi eu, în Pennsylvania sunt peste 8000 de foraje. Şi aici, unde se fracturează cel mai mult, a apărut ceva ce în România nu există: argila Marcelus, singura radioactivă dintre cele 14 existente în SUA. Acolo, acum 8 ani, mi-am cumpărat casă, tocmai pentru a dovedi că nimeni nu moare. Atunci când am făcut măsurătorile, am semnalat constructorul despre radioactivitate şi a instalat o pompă în subsolul casei care purjează (n.n. – evacuează) radonul radioactiv în atmosferă. Dumnezeu sau cine a făcut natura a pus radioactivitate. Dar asta nu înseamnă neapărat un pericol. Dacă vă uitaţi la reclama de la Băile Herculane, o să vedeţi că scrie ceva de genul veniţi la noi pentru că este aerul cel mai ionizat din ţară. Cine ionizează aerul la Herculane ? Administratorul hotelului ? Nu, ci radioactivitatea naturală, care acolo este de 25 de ori mai mare decât limita admisă şi nu am văzut pe cineva să facă demonstraţii pentru asta. Dar oamenilor li se aduce aminte de Cernobâl şi se sperie. De asta spun că toate aceste proteste pe care eu le-am văzut de la distanţă sunt cauzate de lipsa de informare. Există, de asemenea, o publicitate negativă foarte agresivă pe diverse bloguri şi aceasta alimentată, de asemenea, de lipsa de informare.
(Va urma)