În cultura populară românească, apare Crăciun ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. Este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână), „s-a născut înaintea tuturor sfinţilor”, fiind „mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos”. Potrivit unor legende, într-un sat trăiau Moş Ajun şi Moş Crăciun, care aveau case mari şi multe grajduri. Pe neaşteptate, în viaţa lor apare o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Dacă primul o refuză, cel de-al doilea îi întinde o mână. Neştiind însă că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte în casă şi o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa o ajută să nască, fără ştirea soţului ei, dar este pedepsită de el cu tăierea mâinilor din coate. Totuşi, ea a umplut, aşa cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul. Fecioara Maria i-a zis să încerce apa, și când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte. În altă variantă a legendei, Maria suflă peste mâinile Crăciunesei și acestea cresc la loc. După ce Crăciun a aflat că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, s-a căit şi i-a cerut iertare lui Dumnezeu, devenind „primul creştin”, „Sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a moşit-o pe Maria”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor.
Unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele româneşti este colindatul. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. O veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. De Crăciun, în zone rurale se păstrează şi alte obiceiuri. Unul dintre acestea spune că persoana cea mai în vârstă din familie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii cred că dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, se consideră că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.
