Pomenirea Cuviosului Ioanichie cel Mare
Acest fericit s-a născut la douăzeci şi patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptătorul împotriva icoanelor, în provincia Bitinienilor, tatăl său fiind Miritrichie, iar mama – Anastasia. Ajungând la patruzeci şi trei de ani, şi mergând cu împăratul la oaste împotriva bulgarilor, a făcut vitejie mare şi a tăiat pe mulţi din bulgari, păzind pe cei de un neam cu dânsul. Apoi, lăsând cinstea şi mărirea pe care împăratul voia să i le dea, s-a dus în muntele Olimpului. Şi auzind un glas dumnezeiesc, a mers şi mai la înălţimea muntelui, iar acolo a găsit doi monahi ce se pustniciseră patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimeni niciodată; erau îmbrăcaţi cu rase de păr şi se hrăneau cu buruieni sălbatice. Luând de la dânşii binecuvântare şi ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, după aceea la Mânăstirea Avgarilor, apoi la munţii Cunduriei. Acest fericit a mers prin multe locuri şi a făcut multe minuni, şi cele viitoare arătând, s-a dus la Mânăstirea lui Antidie, unde a răposat întru Domnul la adânci bătrâneţi, căci era de nouăzeci şi patru de ani.
