Acesta a trăit în zilele împăratului Aurelian şi era din părinţi elini şi de tânăr a ales partea cea bună, cunoscând adevărata credinţă în Hristos. Datorită mărimii şi mulţimii minunilor ce făcea, a dobândit numele său, căci a fost numit făcător de minuni. Aflându-se încă la şcoală în Alexandria, şi după obicei învăţând filozofia, a venit la el o femeie desfrânată cu gândul ca apoi să-l clevetească, îndemnată fiind de alţi ucenici ce erau cu dânsul. Însă, cuprinsă fiind de demon, care o zbuciuma, sfântul a tămăduit-o cu rugăciunea sa. Mai târziu a fost hirotonit episcop al Neocezareei de Fedim, episcopul Amasiei, şi după ce a mers la biserica ce i s-a dat, se spune că a făcut multe minuni, care nu s-au auzit şi mai mari decât se pot crede. Venind vremea trecerii către Domnul, a mulţumit lui Dumnezeu că, primind cetatea sa cu mulţi oameni şi fiind plină de necredincioşi şi păgânătate, a lăsat-o cu toţi aşezaţi în credinţă.
