Acesta a trăit în zilele împăratului Eraclie, pe la 608, şi se trăgea din cetatea Adrianopole. Mai înainte de a se naşte el, s-a arătat prin nişte semne dumnezeieşti maicii sale în ce chip avea să fie. Acesta s-a înfăţişat maicii sale, când era însărcinată cu el, ca un mieluşel frumos, care avea în corniţele lui făclii aprinse. Acesta era semn al virtuţilor şi al strălucirii ce avea să aibă el mai pe urmă, căci s-a luptat cu toate patimile şi a întrecut pe mulţi cu răbdarea, stând pe stâlp în soare timp de 53 de ani. De aceea, rănindu-l şi pe el vicleanul diavol, ca şi pe Iov, cu bube, pentru aceasta sfântul în pizma vrăjmaşului s-a rezemat întru acel stâlp numai pe o parte răbdând 13 ani, de nu s-a mai întors pe cealaltă parte, până când şi-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieţii lui a fost o sută de ani.
