Acesta, întrecând pe toţi cu bogăţia, cu slava, cu mintea şi cu înţelepciunea, era unul dintre sfetnicii Areopagitului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat şi a fost hirotonit episcop. Fiind învăţat tainele cele dumnezeieşti de înţeleptul Ierotei, a scris cărţi care au rămas peste timp. Sfântul a tâlcuit şi Tipicul bisericeştii orânduieli, iar după aceea s-a dus spre părţile Apusului, pe vremea împărăţiei lui Domiţian, unde a săvârşit multe minuni. Acolo, pentru că era creştin, i s-a tăiat capul în cetatea Parisului. Şi, primindu-şi capul în mâinile sale, a umblat două mile astfel pe picioarele sale, făcând ca să se minuneze toţi cei ce îl vedeau. Şi s-a oprit doar când s-a întâlnit cu o femeie credincioasă, Catula, în palmele căreia a aşezat capul tăiat ca pe un odor.
