Sfântul Antim era episcop al Nicomidiei (în Bitinia – Asia Mică) atunci când, din porunca împăratului Diocleţian (284-305), la anul 288, s-a dat foc bisericii din oraș, murind pentru Hristos douăzeci de mii de creştini. El s-a aflat în fruntea credincioşilor săi în această încercare şi i-a încurajat să-şi pună în Dumnezeu toată încrederea şi nădejdea. Atunci, prin harul şi providenţa lui Dumnezeu, sfântul Antim şi alţi câţiva creştini au scăpat de moarte şi s-au ascuns în munţii din împrejurimi. După câţiva ani, ei au fost prinşi şi sfântul episcop a fost adus legat înaintea lui Maximian (305-311). Iar pentru că a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost chinuit. Întâi i-au zdrobit coastele, apoi l-au rănit cu fier încins; l-au întins gol deasupra unor hârburi şi l-au bătut cu toiege; l-au încălţat cu încălţăminte de aramă arsă în foc şi apoi i-au tăiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, şi după moartea sfântului, părul a continuat să-i crească pe capul tăiat !
