Florin Tanasescu
Pe teritoriul țării noastre au fost identificate peste 200 de specii de animale, și tot atâtea de ciuperci și candidați la președinție. Unele dintre ciuperci, chiar dacă produc strechea cutanată – numită și toxicandidatura exantematică -, ajung să intre în bucătăria noastră. Altele își așteaptă rândul la pușcărie.
De regulă, ciupercile – candidat sunt saprofite, iar majoritatea – parazite. Cresc și se înmulțesc pe gardurile vii de lângă Cotroceni ori pe cadavre de pisici și câini intrate în putrefacție.
În ultimul an, din cauza mutațiilor genetice, au apărut în tufe de câte două, președinte – premier, cunoscut și drept tandemul care dă fiori ori sacul și peticul. Necesită condiții speciale pentru mediul ambiental în care se dezvoltă, cum ar fi strigătele de “Huo ”, “Ați dus țara de râpă”, ”Nesimțițiților”, “Parașuto”.
În ceea ce privește condițiile pedo-climatice, acestea presupun humus gras, obținut prin fermentarea gunoiului. Noua lege a migrației aleșilor mai pune o lopată de bălegar ciupercăriei, întru stimularea creșterii.
Coboară gheaba de la munte, ziceau țăranii, pe vremuri. S-a suit scroafa-n copac – se zice acum.
Deși este mai periculoasă decât cannabisul, cultura indoor sau outdoor a ciupercii nu este interzisă, totuși, de lege. De-aia, pentru contracararea efectelor nocive asupra sănătății, unii chiar își sfătuiesc odraslele ca din două rele – gheaba sau drogul – să îl aleagă cu amândouă mâinile pe ultimul!? Astfel, ne aducem aminte de surprinzătoarea deșteptare a votantului român, care în anul 2000, în turul doi, între Vadim și Iliescu, l-a ales pe ultimul.
Tot așa, în această toamnă, oricâtă jale și pustiu ar urma, este de preferat orice tocăniță de ciuperci candidaturii lui William Brânză.
Când piciorul firului de gheabă se subțiază lin, de la bază spre vârf, e semn bun – vom avea o iarnă ușoară și vom atrage mai multe fonduri europene. Problemele pentru nația consumatoare apar atunci când are obrazul gros. Pălăria este de regulă cu borurile în sus, ceea ce întărește afirmația că “Prostul, până nu-i fudul, nu este prost destul”.
Înmulțire. Dacă înainte se înmulțeau grație sporilor, mai nou sunt cunoscute și drept ciuperci biodeplasabile, care ajung unde nici cu gândul nu gândești – la festivalul țuicii, la caşcavele, la moaște. Din când în când, câte una mai nimerește și pe la DNA. Țăranii ziceau în acest context că șarpele, când îl doare capul, iese la drumul mare.
Răspândesc un miros specific, astfel încât câinii latră și rup lanțul când le adulmecă, iar plozilor nu le mai poate fi ostoit plânsul. Doar cei de peste 60 de ani nu-și dau seama de treburile astea. Și spitalele de nebuni cunosc, în fiecare toamnă, un aflux de oameni internabili, puși în cămăși de forță, care repetă în neștire: ”Ghebe-ghebe”.
În curând, vin ploile.
