Nicoleta Dumitrescu
Despre problemele cu care se confruntă domeniul educaţiei se bate moneda mai tare doar la început de an şcolar sau când se face bilanţul notelor de la cele mai importante examene pe care le susţin elevii şi profesorii. E ca atunci când ninge, iar autorităţile sunt prinse pe picior greşit, cum se spune, cu toate că de zăpadă avem parte în fiecare an.
Chiar dacă, de când se ştie, cursurile au început mereu la 15 septembrie, întotdeauna în România se mai repară prin clase pe ultima sută de metri, se mai dă cu trafaletul, mai e ceva de făcut astfel încât, provizoriu, unităţilor de învăţământ să li se dea autorizaţie de funcţionare, nu puţine fiind cazurile în care grupurile sanitare, cărora li s-au înlocuit scândurile putrede, par noi, într-un colţ din curtea şcolii, în spate, doar pentru că au mai primit o „porţie” de var.
Chiar dacă vremurile se schimbă, în educaţie unele probleme par că vor să rămână veşnice, în ciuda speranţelor acelora care doreau, cu orice preţ, să se vadă că lucrurile se mişcă/schimbă.
Acum două zile, de dimineaţă, liniştea străzilor a fost spartă de veselia elevilor care se îndreptau, din nou, către şcoli. Pentru unii vacanţa a fost scurtă, dar suficientă, cât să se mai păstreze din mofturile făcute peste vară, în mod special frizurile la modă, nefăcând excepţie nici măcar băieţii, în timp ce fetele erau rimelate, fardate. Speranţe şi visuri? Cu carul! Numai că, anul acesta, debutul noului an şcolar a fost umbrit de dezamăgirea că elevii claselor mici n-au mai găsit pe bănci… Abecedarul.
Lipsa manualelor ar trebui, însă, să-i determine pe cei care iau decizii în domeniul Educaţiei să ia în calcul că orice modificare trebuie făcută din timp. Nu este suficient să vii cu o propunere şi să crezi, automat, că peste două-trei luni ea se şi poate pune în practică. Şi asta deoarece, la mijloc, după cum s-a şi văzut de altfel, mai sunt şi interese, de care cu greu se poate scăpa, indiferent cine, cât şi cum s-ar lupta cu ele. Însă, lipsa manualelor de pe băncile „bobocilor” de şcoală s-ar cuveni să fie o lecţie a faptului că o reformă în domeniul învăţământului trebuie gândită din timp, cu bătaie pe următorii 15-20 de ani, nu schimbată o dată la patru ani, după cum sunt schimbaţi, politic, miniştrii.
În condiţiile în care facultăţile scot, ca pe bandă, şomeri, bacaluareatul a devenit o sperietoare, iar la liceu, în clasa a IX-a, sunt repartizaţi, de către calculator, inclusiv cei care au luat la examenul de capacitate note de 1 sau 2, este clar că trebuie schimbat ceva. Dar schimbările nu se pot face peste noapte, se fac din timp şi cu bătaie lungă. Şi-ar mai trebui luat în calcul ceva: programa şcolară să fie mai atractivă, astfel încât, încă de pe băncile şcolilor, elevii să-şi dea seama ce drum pot avea în viaţă. Altfel, greşelile se pot repeta la nesfârşit…
