Nicoleta Dumitrescu
Un recent studiu a scos la iveală concluzii care trebuie să dea de gândit mai ales acelora care ţin în mâini soarta tinerei generaţii. Peste două milioane de români suferă de depresie, incidenţa fiind, se pare, mult mai mare în rândul tinerilor.
Conform studiilor, depresia nu se accentuează primăvara, când se spune că eşti lovit de astenie, ori toamna, când începe spectacolul căderii frunzelor pictate în zeci de nuanţe galben-maronii. Considerată a fi „boala secolului”, depresia are alte cauze care, din păcate, sunt adesea ignorate. În prezent, factorii declanşatori sunt diferiţi faţă de acum câteva decenii. Astfel, conform specialiştilor în materie, unii dintre tineri se confruntă cu încercarea, aproape disperată câteodată, de a fi la înălţimea cerinţelor societăţii de consum: haine de firmă, telefoane de ultimă generaţie, mai exact tot ceea ce acum este apreciat şi înainte nici măcar nu exista. Astfel, a devenit o modă să se ţină pasul cu noile tehnologii, să se schimbe telefoanele mobile mai des decât oricare alt lucru necesar, să se copieze coafurile/frezele celor care apar prin videoclipuri.
Cât priveşte sufletul… Ei bine, sufletul a rămas undeva ascuns, nemaiavând timp să fie explorat. Dându-i-se interiorului doar informaţii de „ultimă generaţie”, aproape că şi sentimentele apar numai după ce se apasă pe un buton nevăzut. Totul, parcă, a devenit tehnologie, iar oamenii roboţi! Iar asta se întâmplă din cauza faptului că mişcarea, activităţile sănătoase au fost înlocuite, treptat-treptat, de explozia de tehnologie, dar mai ales de concepţiile exportate, cele cunoscute, clasice, fiind aruncate în „coşul” uitării. Astfel, a intervenit monotonia, iar cei care şi-au pus sufletul la adăpost acoperindu-l cu
noile revoluţii IT s-au înscris, din nefericire, în rândul acelora loviţi de „boala secolului”. Să ne mai mire atunci răspunsurile unora dintre cei care îşi caută drumul în viaţă că au drept pasiune „să pună unghii false” şi că n-au mai citit o carte de 10 ani?! E trist, dar asta este realitatea! Una crudă, dar care de cele mai multe ori se citeşte şi pe chipurile unora dintre tinerii care merg agale sau în grabă pe stradă. Chiar dacă sunt îmbrăcaţi şi coafaţi după ultima modă, se vede clar că viitorul lor este undeva, departe. Ochii, dar mai ales mersul îi trădează. Paşii sunt nesiguri, căutând, în asfalt, susţinerea. De cele mai multe ori cu căştile în urechi, văd ceea ce este în jurul lor prin prisma refrenului ascultat. În aceste condiţii, cei mai mari, cu mai multă experienţă de viaţă, poate ar trebui să acorde şi mai mare atenţie acelora care, copleşiţi prea mult de ceea ce este nou, uită de ei înșiși. Nu este târziu niciodată să redescoperim lucrurile simple, cele care ne fac viaţa frumoasă, chiar dacă asta înseamnă să stăm pe o bancă şi să citim o carte ascultând muzica frunzelor care se desprind de pe ram.
