Pomenirea aşezării veşmântului Maicii Domnului în Vlaherne
Pe vremea împărăţiei lui Leon cel Mare şi a Virinei – soţia sa, doi boieri – Galvie şi Candid – fraţi buni fiind, au mers să se închine la Ierusalim. Sosind în Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haină a Născătoarei de Dumnezeu la o femeie evreică. Aceasta o ţinea cu cinste, aprinzând multe lumini şi făcând tămâieri, hotărându-se ca să o ia. Şi, mergând la Ierusalim, au făcut o raclă asemenea celei în care se afla cinstitul veşmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea deşartă în locul celeilalte; şi pe cea cu sfântul şi dumnezeiescul veşmânt, au luat-o şi s-au dus. Când au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheamă Vlaherne, încercând să ascundă comoara. Dar văzând că nu se poate, au dat de ştire împăratului, care s-a umplut de nespusă bucurie. A făcut o biserică în acel metoc, a pus acolo cinstita raclă, unde se află şi acum, păzind cetatea şi gonind toţi vrăjmaşii şi toată boala.
