Nicoleta Dumitrescu
Ieri, peste 160.000 de români au fost în focuri. Este vorba despre absolvenţii de clasa a VIII-a care s-au aflat în faţa primei probe a evaluării naţionale, examen care, practic, le va creiona drumul către maturitate. Posibilul drum pentru că, după cum se ştie, calculatorul va decide, în funcţie de medii, la ce unităţi de învăţământ vor fi repartizaţi cei care, din toamnă, vor îngroşa generaţia liceenilor.
Dacă, suplimentar, candidaţilor li s-ar pune întrebarea: ”Ce carieră vrei să urmezi după ce vei termina liceul?”, cu siguranţă, mulţi dintre ei ar sta pe gânduri şi n-ar şti ce să răspundă. Având în vedere faptul că în jurul lor este atât de multă nesiguranţă şi nedreptate, care debusolează inclusiv oamenii mari, o astfel de întrebare pare, firesc, foarte grea. Pe de altă parte, realitatea din România aduce, de la o zi la alta, extrem de multe exemple despre cum se poate trăi, ca belferu, dacă nu-ţi prea toceşti coatele pe băncile şcolilor. Ţi se poate spune „Şefu” şi dacă nu visezi teorema lui Pitagora, dacă nu ai habar de tot soiul de formule şi grafice, dacă n-ai auzit de Lucian Blaga sau Marin Preda. Poţi fi, însă, mare „şmecher” şi „barosan” dacă te fofilezi, dacă trişezi, dacă, indiferent că primeşti un salariu lunar, condiţionezi activitatea de zi cu zi prin primirea de foloase necuvenite.
La sfârşitul săptămânii trecute, un alt judecător a fost reţinut de DNA, fiind suspectat că a luat mită după ce s-ar fi pronunţat în mod favorabil în vreo câteva zeci de cazuri.
Ieşind la iveală, însă, în ce a constat obiectul mitei, stai să te gândeşti până unde poate merge înjosirea unora, în condiţiile în care cei în cauză sunt plătiţi tocmai pentru a aplica şi respecta legile statului, mai ales atunci când este vorba despre justiţie. 35 de ouă, carne de porc, găini, miere se aflau pe lista de produse alimentare pe care judecătorul le-a primit, pe lângă câteva mii de euro, ca să împartă dreptatea aşa cum a considerat el.
În aceste condiţii, se pune, firesc, întrebarea: ”Încotro se îndreaptă România?”. Numai că, este greu de găsit vreo persoană, dintre cele îndreptăţite, care să şi aibă curajul să răspundă. Pentru că, de la o zi la alta, realitatea din România arată că aceia care ocupă anumite funcţii, chiar şi prin vot, nu-şi respectă până la capăt jurământul pe care l-au depus înainte de a intra în pâine – de a respecta adevărul şi legile statului. Luaţi de val, considerând că „o dată nu se pune”, pică în capcanele tentaţiilor de tot soiul, ale anturajului, ale compromisului, iar ceea ce rezultă se vede ulterior… la televizor!
Mai grav este că de toate acestea se loveşte, implicit, şi tânăra generaţie care, de la an la an, are parte de noi reforme, de noi modificări. Încotro să se îndrepte însă tinerii? Greu de răspuns. Fiecare zi este o nouă provocare, în care minciuna se luptă cu adevărul, în multe dintre situaţii, din păcate, unii dându-le dreptate amândurora!
