Numa’ aşe poţi enerva un ardelean:
Să nu mânci tăt din farfurie.
Dacă nu mai poţi mânca, să refuzi să duci mâncare cu tine acasă.
Să refuzi pălinca.
Să-i zici că nu-ţi place ceapa.
Sau pălinca. Doamne feri să-i zici că nu-ţi place pălinca.
Să-i zici că n-ai băut în viaţa ta pălincă. Că numa’ aşe te îmbeţi cum nu te-ai mai îmbătat în viaţa ta.
Să te miri că nu ştie maghiara.
Să râzi de accentu’ lui.
Să încerci să-i imiţi accentu’. Pentru că “Mnoah” n-o să sune niciodată bini din gura unui bucureştean.
Să te grăbeşti.
Să insinuezi că pălinca lui nu-i palincă curată de prună.
Să-i zici că pălinca lui nu-i chiar aşe tare.
Să-l pui să-ţi traducă chestii în şi din maghiară.
Să-l duci în Bucureşti.
Să vorbeşti cu “dăcât” şi “frăţică”.
Să te cazezi la hotel când treci prin Cluj.
Râdem, glumim, dar de slănină, ceapă şi pălinca nu ne batem joc.
