Florin Tanasescu
Agitația nației în unele momente ale istoriei a mai purtat, uneori, numele de efervescență. Astfel, unii au cunoscut efervescența de pe șantierele Bumbești – Livezeni, bucuria de a munci la Canalul Dunăre – Marea Neagră.
În acest sens, două versuri – altfel inspirate – au reflectat de minune agitația epocii: “ Trăim în miezul unui ev aprins/ Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă”. De altfel, și-n decembrie ’89 am avut parte de-o altfel de efervescență, scandată prin “ Vom muri și vom fi liberi !” și alte chestii spuse la revoltă.
În context, merită să amintim răstălmăcirea care a sintetizat cel mai bine agitația care ne cuprinsese după anii ’90: “Nu putem răguși decât împreună”. Și așa s-a întâmplat.
Mai în zilele noastre, a fost o vreme când, unit într-un singur gând, un popor (adică 7, 4 milioane de votanți, nu ? ), sub sloganul “Mergem la referendum să-I demitem pe Băsescu” – a dat-o-n bară. Imediat după aia unii au acuzat stări de nevroză, psihoza condamnării definitive cu executare. Iar Dan Voiculescu cam așa se manifestă.
Totuși, destul de ușor, agitația efervescentă poate degenera în acte necontrolabile nici de subiect, nici de societate, și nici de medici. Pentru temperarea lor, pe scara evoluției au fost cunoscute două etape – a exorcizărilor cu popă și ale cămășilor de forță, ultimele fiind, cum e normal, cele mai des și eficient folosite.
Efervescența se mai numește, uneori, și foșgăială. Ea se manifestă prin aflarea în treabă, căutarea înfrigurată de soluții, preocuparea etc.
Astfel de stări apar simultan cu şeful/ directorul, și dispar odată cu el. Nu necesită, așadar, tratament medicamentos.
Orășenii cunosc destul de des și efervescența găuririi asfaltului cu picamărul, când nimeni nu–și poate explica de ce e spart caldarâmul.
Dar, cum știm, sunt multe mistere nedezlegate încă pe Terra.
Numită uneori și fierbințeală, efervescența patriotică apare când ne amenință ungurii și conduce la gesturi necontrolabile, sens în care putem să amintim pe Vadim și nu numai pe el.
Evident că medicina nu a stat pe loc și a găsit fel de fel de leacuri. De exemplu, ce, ați mai auzit de efervescență creatoare ? l
O formă a efervescenței este și autoaprinderea. Cine a văzut cum se agita Mircea Geoană până să-şi anunțe Ponta candidatura la președinție înțelege la ce ne referim. Se mai numește și aruncarea în gol a prostănacului.
În context, merită să amintim și agitatul contemplativ, nici curajos, dar nici laș, care nu se bagă unde-i fierbe oala, dar murmură când vede doi încăierându-se “Întărâtă-i drace, că și mie-mi place !”. Așa a gândit și Băsescu vizavi de Ponta și Antonescu, nu ?
În principiu, țara o arde pe caterincă.
