Pomenirea arătării semnului Sfintei Cruci la Ierusalim
Sfânta cruce s-a arătat pe cer deasupra Ierusalimului în dimineaţa zilei de 7 mai 351, în timpul domniei împăratului Constanţiu, fiul Sf. Constantin. În acea vreme, erezia arianismului, conform căreia Hristos a fost un simplu om şi nu Dumnezeu, era cauza multor dispute şi scindări în interiorul imperiului. Constanţiu, conducătorul părţii estice a imperiului, era adept convins al arianismului. Fraţii săi, Constantin al II-lea şi Constans, creştini ortodocşi evlavioşi, erau conducătorii părţii de vest. Crucea care a apărut deasupra Ierusalimului era luminoasă şi se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de aproximativ 9 km. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de şapte zile şi a dus la convertirea multor păgâni şi iudei la creştinism. Tot atunci, Sf. Chiril, patriarhul Ierusalimului, i-a trimis o epistolă lui Constanţiu în care îi descria fenomenul miraculos, mustrându-l pentru că era adeptul arianismului.
