La sfârşitul secolului al XIX-lea, în ţările anglo-saxone s-au creat primele parcuri naţionale, pentru a conserva intacte situri grandioase, pentru a proteja biotopuri rare sau extraordinare ori locuri pe cale de dispariţie. În România, primul parc de acest fel a fost Parcul Naţional Retezat, potrivit unui comunicat pe care l-am primit de la Asociaţia „Drumeţii Montane”. Acesta a luat fiinţă în anul 1935. Suprafața parcului a aparținut Casei regale, fiind domeniu de vânătoare. În 1979, parcul a devenit cunoscut ca Rezervaţie a Biosferei datorită statutului de arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional. Situat în Carpaţii Meridionali, în judeţul Hunedoara, parcul se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 38 000 ha şi are o altitudine cuprinsă între 800 m şi 2509 m.
Climatul este temperat montan, având influenţe mediteraneene în partea de sud-vest, iar la înălţimi ce depăşesc 2000 de metri climatul este alpin. Reţeaua hidrografică este bogată şi include Lacul Bucura – cel mai mare lac glaciar, aflat la altitudinea de 2041 m cu o suprafaţă de aproximativ 9 ha şi Lacul Zănoaga – cel mai adânc lac, cu o adâncime de 29 m.
Detalii, in editia de maine a ziarului Prahova.
