Leon Chirila
Înverşunarea cu care preşedintele PNL, Crin Antonescu, se manifestă vizavi de PSD şi, în special, faţă de fostul tovarăş de arme, Victor Ponta, m-a determinat să rememorez câte ceva din „cariera” liderului liberal, de care mi-a plăcut de multe ori. I-am apreciat, astfel, logica discursurilor, curajul de a se bate cu lideri ai propriului partid – i-aş numi pe Patriciu şi Tăriceanu – uşurinţa de a insinua fapte pe care, totuşi, nu le critică. De ceva vreme, însă, acelaşi Crin Antonescu „participă” la un „festival al ipocriziei” – aşa cum însuşi l-a numit, şi se numără printre ”vedetele” acestuia prin însăşi atitudinea de luptător înverşunat împotriva a ceea ce „iubea” nu cu prea multă vreme în urmă. De când a ieşit de la guvernare şi a dat cu piciorul şansei de a ajunge şef de stat, Antonescu îşi varsă ura asupra foştilor colegi cu care împărţea puterea în stat. El solicită tuturor – fireşte, celor care îl mai ascultă – „să facem ce putem ca PSD să nu pună mâna şi pe Preşedinţia României”. Vezi Doamne, dacă nu ajunge el – fost copreşedinte al USL, nici celălalt copreşedinte să nu fie lăsat să facă vreun pas spre Dealul Cotrocenilor!
Această ultimă declaraţie la care m-am referit îmi aminteşte de situaţia general valabilă în societatea noastră care s-ar rezuma doar la acea butadă cu moartea caprei vecinului. În cazul „caprelor” lui Antonescu şi Ponta, trebuie să spunem că atât timp cât cei doi nu şi-au dorit aceeaşi funcţie, prietenia lor a fost „la cataramă”. Apoi, când amândoi vor să fie ocupanţi ai aceluiaşi fotoliu, nu se mai înţeleg, şi se ceartă „la cuţite”. Practic, ipocrizia se manifestă cam între aceste două limite – catarama şi cuţitele! Şi, dacă-i festival, atunci „să dăm rând” şi celorlalţi „actori” ai scenei noastre politice care, acum, se fac că desfăşoară campania electorală pentru Parlamentul European. Astfel, unii uită de valenţele şi menirea campaniei pentru europarlamentare şi folosesc această perioadă ca să-şi atingă obiectivul liderului propriu; de pildă, Ramona Mănescu, europarlamentar şi fost ministru al Transporturilor, merge pe aceeaşi linie cu Antonescu şi solicită tuturor, „unitatea partidelor de dreapta în jurul PNL”, doar, doar, vor izbândi asupra USD. Numai că, toată „dreapta” – atât de mărunţită şi tot pe atât de ahtiată după fotoliul de preşedinte al ţării – aleargă şi se zbate tot pentru succesul în alegerile din toamnă, ce va fi încununat de şefia statului. Iar ipocrizia acestora este „vârfuită” de însuşi personajul care se pretinde că este preşedintele ţării şi care, recent, „se maimuţărea” – pur şi simplu, pe o plajă a Mării Negre, cu un măr verde pe burtă şi alături de altă „tristă figură” (politică, fireşte) – Elena Udrea. Împreună – şi, bineînţeles, cu alţii de teapa lor din PMP – Partidul Marinarului şi al Paraşutistei, sau, dacă vreţi, Partidul Moştenitorilor Preşedintelui, cum a început să-l numească lumea – se dau de ceasul morţii ca să mai smulgă de ici, colea, câte-un procent, doar, doar, vor face peste 5% la „prezidenţiale”.
De aceea, până atunci, poporul, electoratul va trebui să suporte… nesimţirea sau se va „destinde” în aşa-numitul festival al ipocriziei!
