Acest fericit şi sfânt părinte Tit, iubind pe Hristos din tinereţe, şi lepădându-se de lume, a mers la o mânăstire de obşte, şi atâta s-a supus pe sine smereniei şi ascultării încât nu numai pe ceilalţi fraţi ai mânăstirii aceleia i-a întrecut, ci şi pe tot omul. Făcându-se păstor oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, avea atâta blândeţe şi dragoste şi milă ca nimeni altul; şi s-a păzit curat şi la trup şi la suflet din copilărie, ca un înger al lui Dumnezeu. Drept aceea şi mare făcător de minuni făcându-se, către Domnul s-a mutat, lăsând ca un stâlp însufleţit şi icoană adevărată, faptele cele bune ale sale, şi ucenicii cei ce au pustnicit împreună cu dânsul.
