Interviu cu deputatul Ion Eparu, membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor
– Pe lista Alianţei electorale PSD-UNPR-PC la alegerile europarlamentare, social-democrata Ecaterina Andronescu, fost ministru al învăţământului, ocupă locul al doilea. Care este semnificaţia acestei nominalizări pentru mediul academic şi universitar din România ?
– Aş vrea să salut prezenţa pe lista Alianţei electorale PSD-UNPR-PC la alegerile europarlamentare din 25 mai a doamnei Ecaterina Andronescu, un adevărat specialist în domeniul educaţiei. În calitate de profesor universitar la Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti, dar şi ca deputat, membru al Comisiei de învăţământ, pot să vă spun că această nominalizare a doamnei Andronescu, pe a doua poziţie a listei, încă de la primul mandat de europarlamentar, reprezintă o recunoaştere şi din punct de vedere politic a standardelor profesionale practicate în mediul academic şi universitar din România. Expertiza profesională a doamnei Andronescu este de necontestat, şi mă refer aici nu numai la cea strict legată de profesie, cât şi la experienţa legată de funcţiile administrative şi politice, de rector şi ministru, care obligă la o bună stăpânire a domeniului. Viitorul europarlamentar Ecaterina Andronescu va reprezenta o garanţie a faptului că, în niciun caz, “popularii” de ocazie nu îşi vor mai putea vorbi de rău ţara la Bruxelles fără să-şi primească necesara şi cuvenita lecţie. De responsabilitate. Şi, de ce nu, de patriotism. Eu cred că la nivel de politici generale, ceea ce trebuia unificat la nivel european în domeniul educaţiei s-a realizat, cu diferite efecte asupra sistemelor naţionale. Ne aflăm în etapa în care fiecare ţară trebuie să-şi rezolve problemele specifice, la toate nivelurile de educaţie. Cred că, din acest punct de vedere, delegaţia României va marca un plus prin prezenţa doamnei Andronescu.
– Pentru că vorbim despre impactul european asupra sistemului de educaţie şi cercetare din România, este de remarcat faptul că, recent, cercetarea românească a obţinut o finanţare substanţială, din fonduri europene. Autorităţile române au semnat joi,
3 aprilie, contracte în valoare de 300 de milioane euro în domeniul cercetării, principalii beneficiari fiind universităţile. Astfel, vor fi sprijiniţi peste 3700 de doctoranzi şi peste 1900 de cercetători post-doctorat care îşi înscriu lucrările în domeniile prioritare stabilite în conformitate cu Strategia Naţională de Cercetare-Dezoltare. Este un pas mic, dar este un pas în atragerea de fonduri europene pentru a veni în sprijinul cercetării. Care va fi impactul acestei măsuri pentru sistemul universitar românesc ?
– Este o dovadă de normalitate pentru standardele pe care ni le dorim. Finanţarea este extraordinar de bine-venită şi utilă pentru susţinerea burselor doctorale, într-un cuantum mai aproape de demnitatea unui tânăr doctorand care trebuie să lucreze aproape non-stop, să desfăşoare şi ore didactice, pentru că are o familie şi, bineînţeles, întotdeauna sunt necesari bani în plus.
Dacă însă vorbim despre normalitate, trebuie să ne amintim nivelul de la care am plecat pentru a ajunge la situaţia de astăzi. În martie 2012, în plină guvernare PDL, mediul universitar din România era siderat şi practic blocat pentru că aproximativ 2.000 de doctoranzi din toată ţara nu îşi mai primiseră banii, de peste 8 luni. Cine a uitat poate citi informaţiile din media de la acea vreme, care relatau faptul că au fost blocaţi 3,5 miliarde de euro, bani pentru proiecte doctorale derulate în cadrul Programului Operaţional Sectorial. După doi ani, sprijinul acordat acum celor peste 3700 de doctoranzi şi 1900 de cercetători post-doctorat este, într-adevăr, o mare realizare şi o dovadă că investiţiile în resurse umane şi educaţie există, nu doar prin acordarea sprijinului financiar despre care am vorbit, ci şi prin crearea de laboratoare şi centre de cercetare.
– Recent, ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, atrăgea atenţia asupra faptului că România are cea mai mare pondere a tinerilor fără nicio slujbă şi care nu sunt cuprinşi în vreo formă de şcolarizare, din ţările Uniunii Europene. Care sunt schimbările ce ar trebui făcute în învăţământul universitar românesc pentru ca această situaţie să îşi găsească o soluţie, astfel încât absolvenţii să-şi găsească locuri de muncă după finalizarea studiilor ?
– Într-adevăr, şomajul în rândul tinerilor reprezintă o problemă cu o arie de întindere cvasigenerală, nu numai în România, dar şi la nivel european. Conform Comisiei Europene, aproape 6 milioane de tineri până în 25 de ani nu au loc de muncă, în timp ce peste 7,5 milioane de cetăţeni europeni nu sunt încadraţi profesional şi nici nu sunt prinşi în vreun program de reconversie profesională sau de integrare socială. În aceste condiţii, a devenit evident că dezvoltarea competenţelor profesionale ale tinerilor şi încadrarea lor pe piaţa muncii reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) priorităţi.
Ce facem, concret, în România pentru gestionarea acestei situaţii de fapt… În primul rând, o luăm în considerare şi îi conştientizăm efectele. Apoi, trecem de la culpabilizarea celor care se află în astfel de situaţii, la elaborarea de programe care să determine tinerii să nu mai părăsească şcoala, la aplicarea de strategii privind învăţământul terţiar şi învăţarea pe tot parcursul vieţii. Trebuie să vă spun că, pentru a-şi dovedi eficienţa, măsurile din domeniul educaţiei şi al formării profesionale despre care vorbeam mai sus vor fi urmate de intervenţii inclusiv în zona ocupaţională.
Pentru cei care privesc fenomenul din afara sistemului de educaţie, pot părea enunţuri mai mult teoretice, în condiţiile în care orizontul de aşteptare tinde spre rezolvări imediate şi este normal să fie aşa. Trebuie să spun însă că educaţia este domeniul în care pentru a obţine rezultate este nevoie de cea mai multă răbdare şi cele mai multe investiţii, în timp ce dezastrele ne iau cel mai adesea prin surprindere, prin rapiditatea cu care apar. Profesorul universitar Eparu – şi nu doar deputatul Eparu – vă spune că situaţia cu care ne confruntăm acum îşi are originea, cauza principală, într-o afirmaţie extrem de frustrantă pentru toate cadrele didactice din România, aceea cu “Şcoala românească naşte tâmpiţi !”, care a rămas din păcate în istorie. De-acolo a început totul. Am crezut atunci că avem de-a face doar cu un preşedinte iresponsabil, pe care sistemul va putea să îl ignore. La scurt timp, însă, a urmat reducerea salariilor pentru toţi cei care activau în educaţie, lipsa de investiţii, de finanţare, umilinţa pe care profesorii au resimţit-o când Traian Băsescu le-a spus că nu muncesc chiar atât de mult pe cât ar trebui. Vă amintiţi cu câtă satisfacţie îi critica fostul ministru al învăţământului, Daniel Funeriu, pe tinerii care nu treceau de bacalaureat, fără să analizeze niciun moment cauzele care au dus la această situaţie ? Toate aceste realităţi îşi fac acum simţite efectele care nu vor fi atenuate şi nici eliminate imediat. Aşa cum vă spuneam, sunt necesare investiţii, răbdare, determinare, sistemul are nevoie de timp să se autoregleze din interior, însă fără presiuni sau intervenţii din partea politicului.
– Vorbeaţi despre necesitatea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor. În acest scop, este nevoie de un parteneriat serios între sectorul privat şi mediul universitar, în scopul pregătirii absolvenţilor pentru piaţa forţei de muncă şi al integrării lor profesionale. În prezent, există această colaborare? Cum ar putea fi îmbunătăţită?
– Una dintre principalele cauze care blochează angajarea tinerilor absolvenţi, şi mă refer aici atât la cei care au terminat studiile liceale cât şi la absolvenţii de studii universitare, este lipsa de experienţă. Este de notorietate faptul că, pe de-o parte, agenţii economici caută tineri cu experienţă, iar pe de altă parte absolvenţii nu au nici timpul şi nici cadrul necesar pentru a-şi completa CV-urile din acest punct de vedere. Un proiect de lege adoptat recent de Camera Deputaţilor vine să rezolve această problemă cu care piaţa muncii se confruntă de mai mulţi ani, prin reglementarea problemei practicii elevilor şi studenţilor. Proiectul ce va intra curând în dezbaterea Senatului pune într-o ordine firească relaţiile dintre instituţiile de învăţământ, agenţii economici, studenţi şi elevi, stabilind responsabilităţi, drepturi şi condiţii de desfăşurare pentru perioada de practică. Cu alte cuvinte, agenţii economici, dar şi tinerii din licee şi facultăţi vor fi direct interesaţi să acorde toată atenţia acestei activităţi, care se poate transforma într-o oportunitate de angajare. Sunt convins că, prin dezbaterile de la Senat, care este şi cameră decizională, cadrul legal va fi îmbunătăţit şi vom reuşi astfel să dăm un impuls acestei activităţi şi să rezolvăm o problemă esenţială pentru societatea românească.
Interviu realizat de Violeta STOICA
