Observ cu îngrijorare că ministrul suedez Birgitta Ohlsson își menține abordarea total nedreaptă faţă de România și dă semnale serioase că, de fapt, cea care are nevoie de sfaturi în această problematică este chiar dânsa. Îi spun din nou, cu foarte multă răbdare și cu seriozitatea pe care comunitatea romilor o merită, că România nu a refuzat şi nu va refuza niciodată o propunere de colaborare bilaterală primită din partea unui stat membru al Uniunii Europene!
Mai mult, Guvernul de la București nu manifestă doar interes ci şi voinţă politică în utilizarea fondurile europene de care beneficiază, în absolut toate domeniile.
Fac un apel către doamna ministru să accepte că problema comunităţilor de romi este problema tuturor statelor Uniunii Europene şi nu a unui singur stat!
Sunt convins că înțelege foarte bine acest aspect dar dacă va continua să folosească această temă în felul în care o face, o să ajung la două concluzii:
1. Motivele reale din spatele acestei campanii furibunde a doamnei ministru sunt unele bine ascunse opiniei publice;
2. Suedia are serioase probleme în identificarea de soluții concrete pentru comunitatea romilor de pe teritoriul său și încearcă să creeze una mai mare decât cea existentă în loc să ne concentrăm eforturile pentru identificarea de soluții comune. Îi spun doamnei ministru că se înșeală și dacă totuși consideră că sunt probleme pe acest subiect în Suedia, România îi poate oferi asistență.
Nu în ultimul rând, precizez că din corespondența dintre Suedia – România și Comisia Europeană reiese foarte clar că nu există nicio motivație pentru activarea unui „task force” pe această tematică iar dânsa o știe foarte bine. Mai mult decât atât, reprezentanții Comisiei resping cu fermitate crearea unui „task force”, subliniind că statele membre trebuie să coopereze bilateral și să ia decizii comune pe acest subiect și nu numai.
