Anecdote

Un student la inginerie stă lângă un catarg în curtea Universităţii. După un timp, vine un coleg, student la Litere şi îl întreabă:
– Ce faci, colega?
– Am primit ca temă de la rector să măsor înălţimea catargului şi tocmai mă gândeam cu ce formulă aş putea face asta mai bine.
– O secundă, spune studentul la Litere. Scoate catargul din suport, îl întinde pe pământ şi cu o ruletă îl măsoară. „Exact
7 metri!” După care pune catargul la loc în suport şi pleacă.
La care viitorul inginer:
– Filologii ăştia!…noi vorbim de înălţime şi el măsoară lungimea.
* * *
Un tip intră într-un birou pentru o aprobare. Funcţionarul îl întreabă:
– Ai deschis uşa cu piciorul ?
– Nu, dar de ce trebuie să o deschid cu piciorul ?
– Pentru că mâinile trebuie să le ai ocupate…
* * *
Pe Transfăgărăşan urca o maşină în marşarier. Un poliţist îi întreabă:
– De ce urcaţi pe traseul ăsta atât de periculos cu spatele ?
– Ne-am gândit că, dacă sus nu găsim loc de întors, vom putea veni la coborâre cu faţa.
După un timp, maşina coboară Transfăgărăşanul, tot în marşarier.
– Şi acum de ce coborâţi Transfăgărăşanul cu spatele ?
– Am găsit loc de întors…
* * *
Un poliţist, la locul accidentului, discuta despre importanţa purtării centurii de siguranţă:
– Uitaţi-vă la acest om care nu a purtat centura: capul rupt, stomacul pe parbriz, ochii scoşi, fără mâini…. În schimb, cel care a purtat centura… parcă-i viu.
* * *
Dumneata eşti noua dactilografă?
— Da, domnule.
— Ce maşină preferi?
— Mercedes.
* * *
Un scoţian, pe patul de moarte, întreabă:
— Mamă, eşti aici?
— Da, sunt aici.
— Soţia mea, eşti aici?
— Da, sunt aici.
— Copiii mei, sunteţi aici?
— Da, tată. Suntem aici.
— Toată lumea e aici?
— Da, toată lumea e aici, îi răspunde mama.
— Atunci de ce arde lumina în bucătărie?
* * *
Un englez, un arab şi un american stau într-o intersecţie în Bagdad.
Pe lângă ei trece o frumuseţe orientală.
— Pe Jove!, spune englezul.
— Pe Alah! spune arabul.
— Pe mâine-seară!, spune americanul.
* * *
Stewardesa către un călător:
– Doriţi cina?
– Ce pot să aleg?
– Da sau nu.
* * *
Concluzie
Dacă mersul pe jos ar fi bun pentru sănătate, atunci poştaşul ar fi nemuritor.
* * *
Marie, unde-i fiică-ta, iar a dispărut de-acasă?, o întreb aseară pe nevastă-mea.
– Deh, trebuie s-o înţelegi şi pe ea, ştii cum sunt tinerii la vârsta asta, au fluturi în stomac…răspunse ea, făcându-mi cu ochiul.
– O fi…zic, dar totuşi, e ora 23!
– Păi, ştiu şi io ce să zic? Ai ei or fi de ăia de noapte…
* * *
După prima etapă a Diviziei A la fotbal , reporterul întreabă :
-Credeţi că Steaua mai poate fi oprită de cineva în lupta pentru titlu ?
După a zecea etapă a Diviziei A la fotbal , reporterul întreabă :
-Credeţi că Steaua mai poate fi oprită de cineva în lupta pentru titlu ?
După a treizecişipatra etapă a Diviziei A la fotbal , reporterul întreabă :
-Credeţi că Steaua mai poate fi oprită de cineva în lupta pentru titlu ?
-Boule ! Nu vezi că am câştigat campionatul ? Ce tot repeţi întrebarea asta tâmpită ?
-Da, aşa e ! Acum mă refeream la campionatul următor. Trebuie şi eu să întreb ceva şi asta e singura întrebare pe care o ştiu !
* * *
Doi turiști escaladează munţii. Deodată, unul dispare. Celălalt strigă speriat: – Unde ești? ai căzut în prăpastie? – Daaaa… – Ai pățit ceva? – Nuuuu… – Vin să te scot. E adâncă prăpastia? – Încă n-am ajuns…
* * *
– Ioane, vino să-mi vezi copilul nou- născut! – E drăgălaş, dar nu-i puţin cam mic? – Mic? Păi cât de mare ai vrea să fie după două săptămâni de căsnicie?
* * *
O blondă intră într-un magazin cu articole de sport și drumeție și întreabă: – Aveți ochelari? – Pentru soare? – Nuuu, pentru mine !
* * *
– Cum îi spui soţiei că s-a îngrăşat?
– Când te-am cunoscut erai ca o floare, acum eşti ca un buchet.
* * *
Doctorul vrea să afle antecedentele medicale ale pacientului.
– Tatăl tău a murit de moarte naturală?
– Ah, nu. A fost tratat de un doctor!
* * *
Interviu la angajare

Un individ se prezintă foarte interesat:
– Caut de lucru!
– Aveţi experienţă?
– Da!…. Am trei ani şi ceva de când tot caut!
* * *
– I-am dat odată împrumut unui amic 200 de lei, dar văd că nici în ziua de azi nu-și mai aduce aminte…îi zise Ion oftând vecinului său Mitică.
– Măi Ioane… răspunse Mitică, păi tu n-ai știut ce să-i dai, de‑aia a uitat. Eu i-am dat odată două palme de mă ține minte și-n ziua de azi…