Pomenirea Preacuviosului Grigore Dialogul, papă al Romei
Acesta a trăit în vremea împăratului Iustinian şi a fost mai întâi monah şi egumen al mănăstirii aşa-zisă a Clioscavrei. Apoi i s-a încredinţat scaunul arhieresc. A fost cunoscut pentru dragostea sa faţă de săraci. De asemenea, fiind priceput în meşteşugul scrisului şi cunoscând toată înţelepciunea, a lăsat Bisericii multe scrieri. Acestea au fost alcătuite nu numai cu ajutorul judecăţilor omeneşti şi cu înţelepciunea cuvintelor, ci şi cu ajutorul Duhului Sfânt, aşa cum după încetarea lui din viaţă ne-a făcut cunoscut arhidiaconul lui, Petru, care ne-a spus că ori de câte ori Sfântul Grigore scria, un porumbel alb se apropia de gura lui, ca şi cum i-ar fi arătat şi l-ar fi îndemnat cele ce trebuia să scrie. Ajungând până în locurile îndepărtate ale Apusului, Sfântul Grigore a petrecut învăţând şi aducând la Hristos neamul saxonilor. El este cel care a hotărât ca să se săvârşească de către romani Sfânta Liturghie şi în post, alcătuind Liturghia darurilor celor mai înainte sfinţite, care se săvârşeşte şi în zilele noastre.
