Acest sfânt era din Nazaretul Galileii şi a trăit pe vremea împăratului Decius. Plecând de acolo, a venit în cetatea Pamfiliei (Mandron) şi aici, făcându-şi o grădină în locul ce se chema Carmela, îngrijea de ea, obţinând hrana de care avea nevoie. Era cinstit şi curat cu inima, însă a fost pârât că este creştin. Ighemonul Publius a trimis soldaţi, care l-au legat şi l-au dus înaintea acestuia spre judecată. Pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor, lui Conon i s-au bătut cuie de fier în picioare şi a fost silit să meargă aşa înaintea unui car. Atunci, ieşind, căzând în genunchi şi rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul.
