Astăzi, 11 martie a.c., se împlinesc 130 de ani de când a văzut lumina zilei, în comuna Bogza din fostul judeţ Râmnicu-Sărat – în prezent judeţul Vrancea, cel care avea să devină un reputat profesor, compozitor şi dirijor, Ion Croitoru impunându-se ca o personalitate marcantă a şcolii prahovene şi a muzicii corale din ţara noastră din prima jumătate a sec. al XX-lea.
După ce a absolvit şcoala primară din comuna natală şi şcoala de muzică psaltică din municipiul Buzău, în perioada 1901 – 1909, îşi continuă studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, unde beneficiază de îndrumarea vestiţilor maeştri ai pedagogiei şi muzicii româneşti din acea vreme: D.G. Kiriac, George Ştephănescu, Alfonso Castaldi ş.a.
Ulterior, frecventează cursurile Facultăţii de Drept, obţinând licenţa în anul 1921.
În urma absolvirii Conservatorului de Muzică din Bucureşti (1909), tânărul muzician Ion Croitoru este numit, de către Ministerul Educaţiei Naţionale, profesor de muzică la prestigiosul Liceu „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti.
Timp de aproape două decenii (1909 – 1926), Ion Croitoru desfăşoară în această străveche vatră de istorie, cultură şi civilizaţie românească, o excepţională activitate didactică, precum şi de dirijor al celor trei renumite formaţii corale din localitate: Corul liceului, Corul ceremonial al Primăriei (1909 – 1927) şi Corul Ligii Culturale – Filiala Prahova (1910 – 1914).
Sub autoritara sa baghetă, formaţiile corale ale elevilor şi adulţilor din mun. Ploieşti au cunoscut binemeritate aprecieri în viaţa cultural-artistică, datorită nivelului artistic al concertelor ce au avut loc, în mod sistematic, cu prilejul aniversării unor importante evenimente locale şi naţionale, dar, cu deosebire, la sfârşitul fiecărui an şcolar, când serbările erau aşteptate de oficialităţi, părinţi şi copii cu un real interes.
Repertoriul formaţiilor corale , îndrumate şi conduse de dirijorul Ion Croitoru a fost permanent îmbunătăţit cu noi şi reprezentative lucrări din opera compozitorilor români şi străini, printre care: Imnul Nopţii de J. Philip Rameau, Cântecul Păstorului de Rodolph Kreutzer, Dunărea Albastră, de J. Strauss, Popasul Ţiganilor, de Robert Schumann, Ciocârlia de F. M. Bartholdy etc., Arcaşul lui Ştefan Vodă şi Peste Deal de Ion Vidu, Altarul Mănăstirii Putna şi Serenada de Ciprian Porumbescu, Trandafir de pe răzoare de Nicolae Oancea, Anicica de la Moară, de Gh. Dima ş.a.
Începând din anul şcolar 1926 – 1927, profesorul Ion Croitoru a fost transferat la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, unde va preda muzica până în anul 1946. În acelaşi timp, cu îndelungata şi valoroasa activitate didactică în municipiul Ploieşti şi Bucureşti, profesorul Ion Croitoru se află la pupitrul Corului „Cântul nostru” în Capitală, iar începând din anul 1941 este muzicianul care pune bazele renumitului „Cor Radio” din cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune – instituţie înfiinţată în anul 1928.
Timp de 5 ani (1941 – 1945), dirijorul Ion Croitoru a izbutit să promoveze pe calea undelor împreună cu „Corul Radio” zeci de lucrări corale din repertoriul naţional şi universal.
În paralel, începând din 1933, profesorul Ion Croitoru face parte şi din corpul didactic al Academiei de Muzică Religioasă din Bucureşti, unde a predat disciplinele: pedagogie muzicală, cor dirijat coral.
Apreciind pregătirea sa de specialitate şi îndelungata activitate didactică în învăţământul secundar şi superior religios, între anii 1950 – 1953, profesorul Ion Croitoru face parte din Comisia Republicană de Unificare şi Uniformizare a cântărilor psaltice din Biserica Ortodoxă Română. În acest context, împreună cu bine cunoscuţii muzicieni N. Lungu şi Grigore Costea, realizează transcrierea, în notaţie liniară, a cântărilor bisericeşti, alcătuind printre altele şi volumele: Gramatica Muzicii Psaltice (1951), Anastasimatarul uniformizat (vol. 1 şi 2 1953).
În paralel cu activitatea didactică şi dirijorală, maestrul Ion Croitoru se afirmă constant în domeniul creaţiei muzicii corale. Zeci de lucrări inspirate din creaţia noastră populară au văzut lumina tiparului, atât în prima jumătate a secolului al XX-lea, dar şi pe parcurs în diverse culegeri.
Iată numai câteva titluri ce au făcut parte din repertoriul multor formaţii corale din rândul elevilor şi adulţilor: Fusul, Cântec de leagăn, Ia-mă-n braţe, dorule; Se mărită Leana noastră; Dor de acasă; De s-ar vinde dragostea; Tinereţe minunată; Bădişor cu pene-n clopu; Fata coase; Pescarii; Hai, Buzău pe plaiul tău; Pământul ţării mele; Imn Eroilor; Hai, petrolişti; Secerişul ş.a.
Meritorie este activitatea prof. Ion Croitoru şi în domeniul elaborării manualelor de muzică vocală pentru uzul claselor I-IV (1935 – 1938) şi deopotrivă pentru clasele I – II din şcolile comerciale – învăţământ secundar (1937), în colaborare cu eminentul profesor şi compozitor Constantin Brăiloiu.
În anul 1964, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naştere, distinsul muzician a fost sărbătorit la Ploieşti, de către oficialităţile regiunii şi de către Corala „Paul Constantinescu” a Palatului Culturii, dirijată de eminentul profesor Gh. C. Ionescu.
Despre viaţa şi opera muzicianului a rostit o emoţionantă prelegere strălucitul om de ştiinţă muzicală prof. univ. dr. Viorel Cosma, Doctor Honoris Causa al Universităţii Artelor din Chişinău şi Iaşi, după care a urmat un superb concert omagial, din programul căruia au făcut parte o seamă de lucrări, opusuri, semnate de muzicianul sărbătorit.
Pentru întreaga sa activitate didactică, de creaţie şi de promovare a muzicii româneşti şi universale pe diverse scene importante din Ploieşti şi judeţul Prahova, din Capitală, dar şi pe calea undelor de către „Corul Radio”, muzicianul Ion Croitoru a fost distins cu importante ordine ale statului român.
Numele său se înscrie la loc de seamă în galeria personalităţilor şcolii şi culturii din acest judeţ şi din universul muzicii corale româneşti din veacul trecut.
PROF. DR. AL. I. BĂDULESCU
