Dintre cele 100 de soiuri de cartofi cultivate în ţara noastră, doar câteva sunt româneşti!
În privinţa consumului de cartofi, ţara noastră figurează, potrivit statisticilor, pe locul al II-lea din Europa, cu o medie anuală de 92 kilograme/locuitor, după Polonia, cu 115 kilograme/locuitor. Cu toate acestea, în anul recent încheiat, de exemplu, în Prahova au fost cultivate cu cartofi doar 4.500 de hectare, dintre care aproximativ 90 la sută s-au regăsit în gospodăriile populaţiei din zona de sud-est a judeţului: Drăgăneşti, Balta Doamnei, Gherghiţa, Râfov, Puchenii Mari etc. Aşadar, pentru a-şi asigura necesarul de consum, gospodinele din Prahova au apelat la …samsarii din pieţele agroalimentare care, la rându-le, au apelat la micii producători din judeţele specializate în cultura cartofului (Harghita, Covasna, Braşov sau Suceava) sau la angrosişti, aceştia din urmă având strânse legături de afaceri cu firmele profilate pe importul de cartofi. În acest fel, preţul cartofilor la tarabă creşte de patru-cinci ori! De ce s-a ajuns aici? O posibilă explicaţie ne oferă purtătorul de cuvânt al Direcţiei Agricole Prahova, Marian Marcu: „ Cei mai mulţi dintre agricultorii noştri ezită să cultive cartofi pe suprafeţe mari, în principal din lipsa fondurilor. Să nu uităm că, în acest caz, costurile totale variază între 4.000 – 6.000 de lei pe hectar, adică de două-trei ori mai mari decât în cazul unui hectar de grâu, de pildă. Pe lângă lucrările agricole specifice acestei culturi, în aceste costuri sunt incluse contravaloarea seminţei certificate, a tratamentelor contra dăunătorilor ş.a. Pe de altă parte, reticenţa agricultorilor este determinată şi de faptul că, aşa cum se ştie, cartoful este una dintre culturile cu cel mai mare risc, deoarece producţia este influenţată foarte mult de factorii climatici şi, în special, de nivelul de precipitaţii şi de distribuţia acestora în perioada de vegetaţie”.
Extinzându-ne documentarea, am aflat că, doar în anul trecut, ţara noastră a importat peste 160.000 tone de cartofi. Aceasta în condiţiile în care, spun specialiştii, în fiecare an aproape se aruncă importante cantităţi de cartofi pentru că, în general, mulţi dintre producători, neavând acces în pieţele agroalimentare din cauza samsarilor, se rezumă să-i vândă pe marginea drumului, gradul de perisabilitate fiind crescut. În opinia preşedintelui Federaţiei cultivatorilor de cartofi din România, Ioan Benea, ţara noastră ar avea capacitatea nu doar să-şi asigure necesarul propriu de consum, ci să şi exporte o parte din producţia de cartofi dacă ar exista un sprijin mult mai susţinut din partea Ministerului Agriculturii. „În situaţia în care toate hipermarketurile au patroni din afara ţării şi nu au nicio obligaţie contractuală impusă de autorităţile române de a se aproviziona cu prioritate cu mărfuri din producţia internă, nu există niciun interes al acestora de a sprijini fermierii din România, dimpotrivă, îi ajută pe fermierii din alte ţări”, a declarat acesta presei.
Adeseori ne este dat să auzim întrebarea: de ce nu mai au cartofii de astăzi gustul celor din vremea copilăriei noastre? Răspunsul este simplu: dintre cele peste 100 de soiuri de cartof care se cultivă, în prezent, în România, doar câteva sunt soiuri româneşti, restul provenind din Germania, Franţa, Danemarca sau Olanda.
D. CONSTANTIN
